ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.11.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4860/2018

HOTĂRÂRE
14.11.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4860/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2016 pe rolul Judecătoriei Bacău și înregistrată sub numărul x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 12.064 RON, reprezentând chiria neachitată pentru 7,5 luni, a utilităților neachitate către D., E. și RAGC Bacău furnizorul de apă și repararea zidăriei atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară, la care se adaugă cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3651/2017 din 31 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Bacău, secția Civilă a fost admisă în parte acțiunea și a obligat pârâta S.C C. S.R.L. la plata sumelor de:

- 8.450 RON, reprezentând contravaloarea chiriei restante pentru perioada 1 octombrie 2016- 15 aprilie 2016;

- suma de 393,4 RON, reprezentând contravaloare energie electrică neachitată, din care suma de 163,81 RON reprezintă contravaloarea facturii nr. x (perioada facturată x/2015-19.01.2016) și suma de 229,59 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 19.05.2016 (perioada facturată x/2016-18.05.2016);

- suma de 997,35 RON, reprezentând contravaloare gaze naturale consumate și neachitate astfel: suma de 761 RON, reprezentând contravaloare factură nr. x, emisă la data de 19.05.2016, scadentă la data de 21.06.2016 (regularizare perioada facturată x/2016-12.05-2016), suma de 154,80 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x, emisă la data 21.04.2016, scadentă la data de 23.05.2016 (perioada de facturare x/2016-13.04.2016), suma de 81,55 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x, emisă la data de 25.03.2016, scadentă la data de 25.04.2016 (perioada de facturare x/2016-10.03.2016);

- suma de 162,11 RON, reprezentând contravaloare apă consumată și neachitată, astfel cum rezultă din factura nr. x din 30.04.2016 (perioada facturată x/2016-26.04.2016).

A fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1.300 RON, reprezentând garanție dată și nerestituită conform contractului de închiriere încheiat între părți.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Prin decizia civilă nr. 797/2018 din 14 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a fost respins apelul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva aceste sentințe, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 14 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 797/2018 din 14 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 970/2016
Decizia nr. 970/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele: Reclamanta SC A. SA Focșani prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea în 14 ianuarie 2011, a chemat în judecată pârât
ÎCCJ 2018-05-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2018
Ședința publică din data de 15 mai 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Podu Turcului, sub dosarul nr. x/2016, la data de 1.07.2016, reclamanta A. S.A. a chemat-o în j
ÎCCJ 2018-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4845/2018
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 05 ianuarie 2017 pe rolul Judecătoriei Bicaz cu nr x/2017, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată
ÎCCJ 2018-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2144/2018
Ședința publică din data de 23 mai 2018 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 23454 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureșt
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4527/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. înregistrată la data de 21 noiembrie 2
Sursă