ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3409/2018

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 322/2017 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. x/2016 au fost respinse excepțiile nulității și a prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâte. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. - Sucursala Județeană Alba și, în consecință: S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 130PF/26.01.2007 în ceea ce privește clauza înscrisă la pct. 5 alin. (2) teza finală, potrivit căreia "După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B. la care se adaugă 1,20 p.p.". A fost stabilit modul de calcul al dobânzii conform art. 5 alin. 1din contractul de credit unde se prevede că dobânda curentă este de 6,2% pe an și este fixă. S-a constatat abuzivă și nedatorată orice dobândă percepută de pârâte care excede nivelului de 6,2% pe an, începând cu data de 26.01.2007 și obligate pârâtele la restituirea sumelor percepute cu titlu de dobândă începând cu data de 26.01.2007 și până la data de 19.10.2015 care exced nivelului de 6,2% pe an și la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data încasării, până la data restituirii efective. S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a Condițiilor generale de creditare - Anexa la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 130PF/26.01.2007 în ceea ce privește clauzele înscrise la pct. 2.6 "Pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția serviciului unic al datoriei clientului față de bancă" și la pct. 3.7 "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieții financiar - bancare, mai puțin procentul comisionului de urmărire riscuri, a comisionului de administrare și a comisionului de rambursare anticipată, fără consimțământul împrumutatului. Nivelul comisioanelor se afișează la sediile băncii, cu excepția liniilor de credit la care se comunică în scris prin scrisoare recomandată/extras de cont eliberat împrumutatului, în mod gratuit, la ghișeele băncii" și dispune eliminarea acestora din contractul de credit. Au fost obligate pârâtele ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței să pună la dispoziția reclamantei actul adițional al contractului și graficul de rambursare, conform acestei hotărâri. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele B. S.A și B. S.A. - Sucursala Județeană Alba Iulia, în calitate de apelante - pârâte.

Prin decizia nr. 1504/A/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a fost respins apelul declarat de apelantele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 322/2017, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs B. S.A și B. S.A. - Sucursala Județeană Alba Iulia, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ., cu aplicarea Deciziei Plenului Curții Constituționale din 30.05.2017, cu privire la neconstituționalitatea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Din oficiu, Curtea de Apel a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1504/A/2017 pronunțată de Tribunalul Alba.

Prin decizia nr. 70/2018 din 15 mai 2018 pronunțată de CURTEA DE APEL ALBA IULIA, SECTIA A II-A CIVILA a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia și în consecință a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de B. S.A. împotriva deciziei nr. 1504/2017 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2017, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 19.09.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal în apel.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor C. proc. civ., curtea de apel este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, în litigiile vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv (litigii soluționate în primă instanță de către judecătorii, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.), în timp ce Înaltei Curți îi revine competența de soluționare a recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curtea de apel, în cazurile în care valoarea obiectului cererii depășește pragul de 200.000 RON.

În conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"I. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenței materiale a curții de apel ca instanță de recurs este reglementată condiționarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanțelor de control judiciar de a judeca, ca instanțe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curțile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituțională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, instanța competentă de a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Alba Iulia, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentele B. S.A. și B. S.A.-SUCURSALA ALBA IULIA împotriva deciziei nr. 1504/A/2017 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență în favoarea Curții de Apel Alba IuliaTÂRGU MUREȘ TÂRGU MUREȘ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2018.