ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2018

Asupra conflictului de competență de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27.09.2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 673 RON, reprezentând plata nedatorată pe care acesta a încasat-o de la angajatorul Administrația Națională Apele Romane/Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispozițiilor Deciziei Directorului General al Administrației Naționale "Apele Romane" (ANAR) nr. 816 din 14.12.2015 și a Notei ANAR nr. 24484 din 14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

Prin sentința civilă nr. 122 din 22 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. În motivare, instanța a reținut incidența art. 14 alin. (2) din Codul muncii, care dispune că "persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice". Potrivit art. 61 din Legea apelor nr. 107/1996 "(1) în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă.

(2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică". Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că Administrația Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind și titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâtă. Ca urmare, instanța apreciază că sediul reclamantei, vizat de art. 269 alin. (2) Codul muncii, este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități tară personalitate juridică și chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la această subunitate.

Investit prin decimare, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a pronunțat sentința nr. 257 din 21 martie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență. În motivare, a reținut incidența art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul În speță, instanța a constatat că reclamant este Sistemul de Gospodărire a Apelor - Suceava, iar lipsa personalității juridice nu are relevanță în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior, și în raport de art. 56 alin. (2) C. proc. civ. Cum sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, instanța a constatat că acestuia îi aparține competența. Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic independent Siret, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâta A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii și dispozițiile art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2013, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul.

Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea ia persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces. Așadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant. În speță, reclamantă este Administrația Bazinală Siret cu sediul în județul Bacău, (sediu evidențiat în O.U.G.

nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române"). Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menționat Sistemul Hidrotehnic Independent Siret - unitate fără personalitate juridică a companiei Administrația Națională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală Siret - care la rândul său este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiași companii, respectiv Administrația Națională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât competența teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administrația Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administrația Națională "Apele Române", ci nu unitatea tară personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unității Iară personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, Iară a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale. Textele legale mai sus menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant. Cum sediul Administrației Bazinale Siret se află în județul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.