ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2254/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2254/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 27.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 644 RON, cu titlu de plată nedatorată pe care a încasat-o de la angajatorul Administrația Națională Apele Române/Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, în perioada octombrie 2014 - noiembrie 2015, rezultat al recalculării drepturilor salariate, conform dispozițiilor Deciziei Directorului General al Administrației Naționale "Apele Române" nr. 816/14.12.2015 și a Notei ANAR nr. 24484/14.12.2015, emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor legale succesive privind salarizarea unitară.

Prin sentința nr. 1467 din 12 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând sumă nedatorată și încasată de la reclamantă în calitate de angajator, temeiul de drept invocat fiind art. 256 alin. (1) din Codul muncii.

În materia conflictelor de drepturi, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul. Similar, art. 210 din Legea nr. 62/2011 reglementează că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În conformitate cu dispozițiile art. 61 din Legea nr. 107/1996, (1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică.

Față de aceste prevederi legale, s-a constatat că Administrația Bazinală de Apă Siret are personalitate juridică, ea fiind și titularul raportului juridic de muncă încheiat cu pârâta.

Drept urmare, sediul reclamantei vizat de art. 269 alin. (2) din Codul muncii este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități fără personalitate juridică și chiar dacă raportul juridic din speță judecății s-a derulat la această subunitate. Așa fiind, cum sediul principal al acesteia este în mun. Bacău, s-a decis declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

La rândul său, Tribunalul Bacău, secția I civilă a pronunțat sentința nr. 320 din data de 4 aprilie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

La solicitarea instanței, prin precizările depuse la data de 08.02.2018, s-a arătat că, în cauză, reclamant este "Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, care stă în judecată în nume propriu".

La termenul din 4 aprilie 2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentantul convențional al Administrației Bazinale de Apă Siret a arătat că reclamantul în prezenta cauză este Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava. S-a arătat că motivul pentru care în cererea de chemare în judecată inițială a fost trecută și A.N. Apele Române și Administrația Bazinală de Apă Siret este acela că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, deși are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, evocate anterior, apreciind că, în ceea ce privește calitatea de reclamant, aceasta o are Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava. Lipsa personalității juridice nu interesează în această fază procesuală, acest aspect urmând a fi analizat ulterior, și în raport de art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, s-a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului Bacău, pentru considerentele ce succed:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Așadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competență diferite, întrucât ambele instanțe care s-au dezînvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ci a fost determinat de aplicarea acestor dispoziții legale în speță, în ceea ce privește calitatea de reclamant, pe care ar putea să o aibă diversele unități menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996: (1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică.

În speță, se constată că acțiunea a fost formulată de A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava. Dat fiind caracterul obligatoriu al indicării elementelor oricărei cereri de chemare în judecată, prevăzute de art. 194 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la numele sau denumirea părților și numele reprezentantului, mențiunile din cuprinsul cererii deduse judecății relevă calitatea de reclamantă a A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret.

Mai mult, în speță, din dosarul Tribunalului Bacău se află împuternicirea acordată de către Administrația Bazinală de Apă Siret, cu sediul în județul Bacău, în favoarea Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în județul Suceava, pentru a reprezenta instituția în litigiile cu agenți economici și persoanele fizice aflate pe aria administrativă a S.G.A. Suceava, fapt ce demonstrează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava acționează ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală de Apă Siret și nu poate întruni concomitent calitatea de reclamant si aceea de mandatar.

Astfel, în determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial, este important sediul unității ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unității fără personalitate juridică, care acționează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul mandatarului.

Calitatea de mandatar a Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Împrejurarea că la termenul din 4 aprilie 2018, reprezentanta Administrației Bazinale de Apă Siret a precizat că reclamant în prezenta cauză este Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în Suceava, nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât precizarea a fost făcută verbal, fără a fi depus un înscris în acest sens din care să rezulte că acesta este punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate, respectiv Administrația Bazinală de Apă Siret.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

În plus, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Întrucât sediul Administrației Bazinale de Apă Siret se află în județul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.