ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 344/A din data de 18 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, s-a dispus, printre altele, în baza art. 289 alin. (3) C. pen., confiscarea de la inculpatul A. a echivalentului în RON al suprafeței de 2.500 mp cuprinsă în suprafața de 5.300 m.p teren, identic cu parte din parcela nr. 515/1 din tarla x, înscrisă în titlul de proprietate nr. x/31.05.2010 emis de Comisia județeană Arad, evidențiată în CF nr. x Ghioroc sub poziția B6, având nr. cadastral x lot 1.

Pentru a se pronunța în acest sens, Înalta Curte a reținut că fapta inculpatului A., primar al comunei Ghioroc, la data comiterii faptelor, și președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate Ghioroc, care a pretins și primit de la inculpata B., avocat în cadrul Baroului Arad și reprezentant legal al persoanei îndreptățite, C., o suprafață de 2.500 mp, amplasată în Zona de Agrement a Lacului Ghioroc pentru a accepta ca stabilirea amplasamentului și punerea în posesie pentru întreaga suprafață de 20.631 mp teren la care era îndreptățită C. să se facă în Zona de Agrement a Lacului Ghioroc înscrisă în C.F. x Ghioroc, constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut că în contextul în care dispozițiile legale impun ca în cazul infracțiunilor de corupție, banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent, urmează a se dispune confiscarea de la inculpatul A. a echivalentului în RON al suprafeței ce a constituit luarea de mită, adică de 2.500 mp cuprinsă în suprafața de 5.300 mp teren menționată.

Împotriva acestei decizii penale, a formulat contestație la executare contestatoarea MFP - ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale, solicitând instanței să indice suma confiscată, respectiv echivalentul în RON a suprafeței de 2.500 mp cuprinsă în suprafața de 5.300 m.p teren, identic cu parte din parcela nr. 515/1 din tarla x, înscrisă în titlul de proprietate nr. x/31.05.2010 emis de Comisia județeană Arad, evidențiată în CF nr. x Ghioroc sub poziția B6, având nr. cadastral x lot 1.

Examinând contestația la executare formulată de contestatoarea MFP - ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte amintește că în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.

Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Evaluând cauza în raport de considerațiile generale anterior expuse, Înalta Curte reține că, în fapt, contestatoarea solicită instanței să precizeze cuantumul sumei, reprezentând echivalentul în RON al suprafeței de 2.500 mp cuprinsă în suprafața de 5.300 mp teren, pentru a se proceda la punerea în executare a hotărârii penale pronunțate de instanța de apel. Or, aspectele solicitate de contestatoare nu reprezintă o neclaritate care să împiedice punerea în executare a deciziei penale contestate, în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci un aspect ce vizează exclusiv procedura de executare a unei hotărâri judecătorești definitive, astfel că evaluarea terenului și, implicit stabilirea sumei ce urmează a fi confiscată de la inculpat reprezintă prerogativa exclusivă a organului de executare, și nu a instanței de judecată care nu se poate subroga în atribuțiunile acestuia, în sensul dispunerii unei expertize de specialitate care să aibă ca scop evaluarea terenului și stabilirea cuantumului sumei ce ar reprezenta echivalentul în RON a bunurilor confiscate.

În cadrul organelor fiscale locale, care au și rolul de organ de executare funcționează experți evaluatori proprii care în virtutea atribuțiilor de serviciu evaluează bunurile supuse confiscării; stabilesc valoarea rezultată din raportul de evaluare prin raportare la valoarea de piață a bunului și a valorii de referință care se utilizează în vederea valorificării bunului.

Mai mult, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 289 alin. (3) C. pen., în sensul că banii, valorile sau orice alte bunuri primite, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de luare de mită, sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Legiuitorul nu a înțeles să prevadă în cuprinsul textului de lege obligația instanței de a stabili și cuantumul sumei reprezentând echivalentul în RON a bunurilor confiscate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea MFP - ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale împotriva Deciziei nr. 344/A din data de 18 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatoarea MFP - ANAF - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale împotriva Deciziei nr. 344/A din data de 18 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 mai 2019.

Procesat de GGC - GV