ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3847/2018

Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Prin precizările depuse la 3 mai 2018, s-a arătat că Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa are calitate procesuală activă în cauză deoarece are personalitate juridică, motiv pentru care a formulat contestația la executare atât în nume propriu cât și ca reprezentant al subunității sale, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare. A precizat, totodată, că prin încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită, Judecătoria Satu Mare a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin Sentința nr. 2338 din 14 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a contestației pentru anularea formelor de executare în favoarea Judecătoriei Cluj.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, al cărei sediu este în Cluj și nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.

Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin Sentința nr. 6411 din 10 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat existența conflictului de competență. În baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, față de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că instanța inițial învestită și-a analizat competența la primul termen de judecată, așa cum reiese din încheierea din 22 martie 2018, stabilind că este competentă general, material și teritorial să o soluționeze.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația la executare formulată de Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În speță, procedând la verificarea competenței, instanța inițial învestită, respectiv Judecătoria Satu Mare și-a reținut la termenul din 22 martie 2018, prin încheierea pronunțată la acea dată, față de prevederile art. 131 C. proc. civ., competența generală, materială și teritorială de judecată în cauză, prin raportare la art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, Judecătoria Satu Mare nu mai putea reveni asupra celor stabilite la termenul din 22 martie 2018, dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii pronunțate.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., instanța este legată de încheierile interlocutorii, ceea ce presupune că, în cazul dat, instanța nu mai putea reveni asupra aspectului prin care s-a stabilit competența soluționării cauzei.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 22 martie 2018, Judecătoria Satu Mare a devenit instanța competentă teritorial să judece actuala pricină, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va fi determinată competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM