MCKENZIE v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Stuart McKenzie, este un național britanic care s-a născut în 1937 și locuiește în Kent. A fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 14 martie 2000. Nu aveau copii de la căsătorie. În iunie 2002, reclamantul a formulat o cerere pentru beneficiile văduvelor în cadrul noului sistem în vigoare începând cu 9 aprilie 2001. La 26 iunie 2000, reclamantul a fost informat că cererea sa nu a fost autorizată deoarece nu avea dreptul la beneficiile în cauză deoarece soția sa a murit înainte de 9 aprilie 2001. Reclamantul a făcut apel la 25 iulie 2002 și la 16 august 2002 a fost recomandat că nu are niciun drept de recurs.

Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită nici o astfel de prestație de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Stuart McKenzie, is a British national who was born in 1937 and lives in Kent. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 14 March 2000. They had no children from the marriage. In June 2002 the applicant made a claim for widows’ benefits under the new system in place as from 9 April 2001. On 26 June 2000 the applicant was informed that his claim had been disallowed as he was not entitled to the benefits at issue because his wife had died before 9 April 2001. The applicant appealed on 25 July 2002 and on 16 August 2002 he was advised that he had no right of appeal.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law. The domestic law relevant to this application is set out in Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.