ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea introdusă la Tribunalul Harghita, secția Civilă, sub nr. x/2017 la data de 28.09.2017, reclamanta ASOCIAȚIA COMPOSESORALĂ A., prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții GARDA FORESTIERĂ SUCEAVA, prin reprezentant legal, și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR, prin ministru, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ nr. x/17.05.2017, prin care pârâta Garda Forestieră SUCEAVA și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la: plata sumei de 287.493,58 de RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 744,65 ha, încadrată în tipul I și II de categorii funcționale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016; plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 287,493,58 de RON, începând cu data de 11.05.2017 - dată la care a fost depusă Cererea nr. x/11.05.2017 la Garda Forestieră Suceava, până la plata efectivă a debitului.

Hotărârea primei instanțe sesizate

Prin sentința nr. 300 pronunțată la data de 28.02.2018 de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Asociația Composesorală A. împotriva pârâților Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 106 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Tg-Mureș și, în consecință a declinat competența materială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația Composesorală A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta ASOCIAȚIA COMPOSESORALĂ A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Suceava, act interpretat de către reclamant ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2016.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din acțiunea dedusă judecății, rezultă că reclamanta a înțeles să atace actul administrativ reprezentant de adresa nr. x/2017, emisă de Garda Forestieră Suceava, act pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, și care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea adresei nr. x/2017.

De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acțiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acțiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește faptul că obligația acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 6 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plățile (de altfel, tot prin intermediul acestor structuri se transmite documentația și se calculează efectiv cuantumul despăgubirilor).

Având în vedere modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată, în aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația Composesorală A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2018.