ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 681/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Harghita sub nr. x/2017, la data de 31.05.2017, reclamantul Composesoratul "A." A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, a solicitat anularea actului administrativ nr. x/20.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la plata sumei de 91.558,59 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 405,20 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015.

A solicitat, totodată, plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 91.558,59 RON, începând cu data de 02.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/02.03.2017 la Garda Forestieră Suceava, până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 1982 din 24 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că nici art. 1 alin. (3) și art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici art. 97 alin. (1) din Codul silvic nu conferă compensațiilor, la plata cărora reclamanta se consideră îndreptățită, caracterul de contribuții în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, faptul că, din perspectiva autorităților publice implicate în litigiu, sumele pretinse de reclamantă sunt venituri publice în sensul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nu înseamnă că ele sunt contribuții - elemente de drept fiscal, pentru că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere, la stabilirea criteriului valoric, raporturi juridice de drept fiscal după cum rezultă din enumerarea obiectului lor, respectiv "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora". Deci, compensațiile pretinse sunt venituri publice în sensul legii care reglementează taxele judiciare de timbru, dar nu orice venit public se încadrează în vreuna din categoriile enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, a apreciat instanța că la stabilirea competenței materiale operează criteriul autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune.

2.2. Prin sentința nr. 148 din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetentei materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Harghita.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Suceava, act interpretat de către reclamanți ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2015, criteriul de stabilire a competenței materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Suceava.

Faptul că a fost chemat în judecată și Ministerul Apelor și Pădurilor - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Suceava și autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competența, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ și, ca o consecință, a acestei anulări, ministerul ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite, astfel că, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Harghita.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a solicitat, în esență, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafața de pădure de 405,20 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale TII, pe întreaga perioadă a anului 2015, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în cuantum de 91.558,59 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Apelor și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorități publice.

Întrucât Ministerul Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Composesoratul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Suceava și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.