ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1067/2017

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2391 din 30.09.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată principală formulată de către S.C. A. S.A., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată. A fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată în dosarul x/2012 de către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către reclamanta-pârâta S.C. A. S.A. în dosarul x/2012 și admisă, în parte, cererea de chemare în judecată precizată, formulată în dosarul conexat x/2014

A fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A. la plata către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. a sumei de 1.619.923,25 RON, reprezentând profit neachitat pentru perioada 01.07.2009 - 31.12.2012, a sumei de 893.451,59 RON, reprezentând cheltuieli scadente, neachitate, efectuate în cadrul executării contractului de către pârâta-reclamantă, a sumei de 174.315,27 RON, reprezentând penalități calculate conform dobânzii legale, raportat la sumele datorate cu titlu de profit neachitat și cheltuieli nedecontate și a sumei de 58.505,24 RON, reprezentând actualizare, raportat la indicele inflației, a sumelor datorate de reclamanta-pârâtă, cu titlu de profit neachitat și cheltuieli scadente nedecontate. Totodată, a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.421,58 de RON.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. x/17.06.2008. Obiectul contractului constă în asocierea în participațiune cu scopul comun de a obține câștiguri de pe urma activității desfășurate. Asociatul prim a pus în asociere dreptul pentru B., asociatul secund, de a desfășura activitățile de asigurare a condițiilor sanitare pe domeniul public și privat: curățarea străzilor, drumurilor și aleilor; îndepărtarea zăpezii și preîntâmpinarea formării poleiului și a gheții în zona Pipera în orașul Voluntari, reprezentând 40 % din totalul activității prestate de aceasta. La articolul 8.1 din contract se arăta că împărțirea rezultatelor financiare urma să se facă după următorul criteriu: 60 % pentru asociatul prim, reclamanta-pârâtă, și 40% pentru asociatul secund, pârâta-reclamantă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-pârâtă a solicitat să fie reziliat contractul încheiat de către părți motivat de faptul că, în urma derulării acestuia, asocierea a produs pierdere financiar-contabilă. De asemenea, a cerut restituirea sumelor achitate cu titlu de avans profit în asociere, întrucât aceste sume nu se cuveneau achitate.

Rezilierea reprezintă desființarea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă, la cererea uneia dintre părți, ca urmare a faptului că cealaltă parte nu și-a executat în mod culpabil obligațiile contractuale. Din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de către reclamanta-pârâtă, nu reiese care sunt obligațiile contractuale pe care pârâta-reclamantă nu le-a executat în mod culpabil, care ar justifica rezilierea contractului.

Atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta-pârâtă a susținut că asocierea în participațiune nu a avut profit, motiv pentru care, în calitatea sa de asociat prim, nu avea cum să distribuie profitul asocierii.

Potrivit art. 7.1 din contractul părților, evidența contabilă a asocierii în participațiune va fi ținută centralizat și distinct de unul dintre asociați, respectiv de societatea comercială A., această contabilitate fiind ținută autonom de propria activitate.

Din ambele expertize contabile dispuse în cauză, a rezultat că asocierea în participațiune a avut profit. Mai mult, ambele expertize au determinat faptul că reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., cea care deținea evidența contabilă, nu a respectat normele legale cu privire la înregistrarea în contabilitatea asocierii a veniturilor prestate corespunzătoare perioadei de efectuare a cheltuielilor în scopul obținerii acestor venituri, rezultatul financiar lunar si anual al asocierii fiind denaturat. Impactul financiar și economic al nerespectării reglementărilor contabile a fost că în evidențele contabile ale societății A. S.A., asociatul prim care avea obligația ținerii evidenței asocierii, apare înregistrată o pierdere.

Tribunalul a reținut concluziile celei de-a doua expertize cu privire la cuantificarea sumelor, reprezentând cheltuieli, profit etc, deoarece reprezintă opinia a trei specialiști, ceea ce conferă o garanție în plus cu privire la corectitudinea calculelor.

Având în vedere rezultatele celor două rapoarte de expertiză contabilă judiciară, care au ajuns la concluzia că, în fapt, asocierea în participațiune a fost una profitabilă, tribunalul a apreciat că nu se impune încetarea contractului încheiat de către părți.

În consecință, s-a fost apreciat ca neîntemeiat și capătul de cerere privitor la restituirea sumei de 1.974.514,26 RON de către pârâta-reclamantă, sumă ce reprezintă avans la distribuire profit din asociere. În acest sens, tribunalul a avut în vedere și că, din concluziile rapoartelor de expertiză, reiese că reclamanta-pârâtă datorează sume de bani pârâtei-reclamante, iar nu invers. Suma de 1.974.514,26 a fost plătită de către reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă pentru acoperirea cheltuielilor.

Prin cererea reconvențională formulată de către reclamanta-pârâta S.C. A. S.A. în dosarul x/2012, reclamanta-pârâtă a solicitat să se constate că natura juridică a contractului nr. x din 17.06.2008 este aceea a unui contract de asociere în participațiune. Din toate probele dosarului, dar mai ales din susținerile părților rezultă că între acestea s-a încheiat un contract de asociere în participațiune, fapt necontestat. Cererea petentului a fost considerată interes, de vreme ce nu s-a contestat faptul că părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune.

Prin aceeași cerere, reclamantul-pârât a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei 8.2 din contractul de asociere în participațiune în măsura în care această prevedere contractuală este o clauză leonină, întrucât în temeiul ei se solicită de către pârâta-reclamantă restituirea aportului la care s-a obligat prin contract alături de plata profitului.

Potrivit art. 8.2 din contract, plata serviciilor prestate se va face corespunzător decontului întocmit și aprobat de către consiliul de administrație conform art. 6.7 lit. f) de către asociatul prim către asociatul secund în termen de maxim 5 zile lucrătoare de la încasarea banilor în contul asociatului prim conform facturilor emise. În cazul întârzierii la plată vor fi percepute penalități conform legislației în vigoare. Controlul financiar poate fi exercitat de oricare dintre coasociați sau prin cenzori aleși de aceștia.

Față de dispozițiile de la art. 1513 C. civ., tribunalul a apreciat că articolul 8.2 din contract nu cuprinde o clauză leonină. Prin aceasta nu se stabilește că pârâta-reclamantă va participa doar la distribuirea profitului, fără a participa la pierdere, ci se arată că acesteia îi vor fi decontate cheltuielile pe care le-a făcut pentru realizarea obiectivelor asocierii din încasările făcute în contul serviciilor prestate către orașul Voluntari. De același drept a beneficiat și reclamanta-pârâtă.

Recuperarea cheltuielilor făcute pentru prestarea unui serviciu, precum și realizarea unui profit pe lângă aceasta, reprezintă un principiu după care orice profesionist se conduce în activitatea sa.

Tribunalul a concluzionat că art. 8.2 din contractul părților nu cuprinde o clauză leonină, ci regula după care reclamanta-pârâtă, asociatul prim, deținătoarea evidenței contabile, urma să deconteze pârâtei-reclamante sumele care-i reveneau acesteia, în baza prevederilor contractuale, din prețul plătit de către beneficiarul serviciilor prestate, orașul Voluntari.

În ceea ce privește cererea reconvențională și cererea de chemare în judecată conexă din dosarul nr. x/2014, tribunalul a constatat că, în esență, se solicită aceleași lucruri, doar sumele diferă. Astfel, reclamanta-pârâtă a solicitat plata profitului datorat și neachitat, decontarea cheltuielilor efectuate de către S.C. B. S.R.L. în cadrul asocierii, dar neachitate, plata dobânzii legale raportate la sumele neachitate, actualizarea raportat la indicele inflației a sumelor neachitate în termen.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către comisia de trei experți a reieșit că asocierea în participațiune a avut un profit de 4.098.808,13 RON, reclamantei pârâte revenindu-i suma de 2.429.884,88 RON, iar pârâtei-reclamante suma de 1.619.923,25 de RON.

Prin raportul de expertiză s-a constatat, la obiectivul nr. 2 propus de către pârâta-reclamantă, S.C. B. S.R.L. că, dacă s-ar stabili rezultatul asocierii în participațiune în temeiul evidenței contabile și a balanțelor asocierii întocmite în perioada iulie 2009 - decembrie 2012, s-ar constata că asocierea nu a fost profitabilă, înregistrând pierderi.

La obiectivul 3 din raport s-a determinat rezultatul asocierii în participațiune în conformitate cu documentele justificative care atestă prestarea serviciilor atât pentru venituri cât și pentru cheltuieli, potrivit reglementărilor contabile aprobate prin OMF 3055/2009, prin raportare la veniturile prestate conform anexelor facturilor emise de către Primărie, anexelor deconturilor întocmite de către S.C. B. S.RL. și S.C. A. S.A., foilor de lucru a domeniului public, tuturor documentelor suport care justifică prestarea serviciilor de către asociere. Calculându-se în această din urmă modalitate rezultatul asocierii, a reieșit că aceasta a avut un profit de 4049808,13 RON.

Conform răspunsului de la obiectivul 4 al raportului de expertiză, propus de către pârâta-reclamantă, diferența între rezultatul asocierii calculat la obiectivul 2 și cel de la obiectivul 3 este dată de neînregistrarea de către reclamanta-pârâtă a veniturilor conform reglementărilor contabile, concomitent cu cheltuielile direct asociate veniturilor.

Conform raportului de expertiză, cuantumul sumelor achitate de către reclamanta-pârâtă către pârâta-reclamantă a fost de 1.974.514,26 RON, acestea reprezentând în totalitate acoperirea cheltuielilor efectuate de către B. S.R.L., iar pârâta-reclamantă nu a încasat avans la distribuire profit din asociere această sumă sau orice altă sumă.

În consecință, tribunalul a apreciat că se impune obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.A. către pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 1.619.923,25 de RON, reprezentând profit neachitat pentru perioada 01.07.2009 - 31.12.2012.

Prin raportul de expertiză s-a determinat, de asemenea, cuantumul cheltuielilor totale ale asocierii în sumă de 7.920.372,12 RON, reclamantei-pârâte revenindu-i suma de 5.075.175,31 RON, iar pârâtei-reclamante suma de 2.845.196,81 RON.

Având în vedere că o parte din cheltuielile de mai sus i-au fost decontate pârâtei-reclamante, tribunalul a apreciat că reclamanta-pârâtă trebuie obligată la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 893.451,59 RON, reprezentând cheltuieli scadente neachitate efectuate în cadrul executării contractului.

Potrivit art. 8.2 din contract, în cazul întârzierii la plată vor fi percepute penalități conform legislației în vigoare.

Față de această prevedere contractuală, pentru sumele datorate și neachitate, cu titlu de profit și cheltuieli ale asocierii, de către reclamanta-pârâtă pârâtei-reclamante, tribunalul a acordat penalități de întârziere echivalente cu dobânda legală, care au fost estimate prin raportul de expertiză la suma de 174.315,27 RON.

Având în vedere perioada pentru care se datorează sumele de mai sus, 01.07.2009 - 31.12.2012 și faptul că nici în prezent acestea nu au fost achitate, tribunalul a admis și capătul de cerere cu privire la actualizarea raportat la indicele de inflație a sumelor pe care le datora reclamanta-pârâtă pârâtei-reclamante.

În ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 9421,58 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, față de înscrisurile doveditoare atașate. Din totalul sumei de 27673,58 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, tribunalul nu a acordat onorariul expertului parte încuviințat pentru pârâta-reclamantă, deoarece aceasta nu este o cheltuială necesară, de vreme ce în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză, unul dintre acestea de o echipă de trei experți numiți de instanță. De asemenea, nu s-a acordat suma de 250 de RON reprezentând decontare cheltuieli expert, pentru că acestea ar fi trebuit să se reflecte în onorariu.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civile nr. 1385/A/19.09.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2391/30.09.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosarul nr. x/2012, ca nefondat.

Apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași hotărâri a fost admis, cu consecința schimbării sentinței apelate în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., cu suma de 2.000 RON.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de apel a stabilit că judecata în apel este limitată la soluțiile date cererii principale din dosarul conexat nr. x/2014 și a celei reconvenționale din dosarul cauzei nr. x/2012, formulate de pârâta B. S.R.L., având ca obiect acordarea de despăgubiri cu titlu de participare la profitul asocierii și de cheltuieli aferente activităților desfășurate și cererii reconvenționale formulate de A. S.A. în același dosar, având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei de la art. 8.2 din contractul de asociere în participațiune.

Apelul formulat de apelanta S.C. B. S.R.L. a vizat exclusiv cheltuielile de judecată.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. s-a reținut că principala critică vizează caracterul leonin al clauzei de la art. 8.2 din contractul de asociere în participațiune.

Din observarea conținutului acestei clauze rezultă că aceasta reglementează modalitatea de decontare de către asociatul prim, a cheltuielilor efectuate de către asociatul secund, însă doar după ce beneficiarul a făcut plata prețului serviciilor în contul asociatului prim.

Susținerea apelantei nu are însă în vedere că la art. 8.1 din contract, părțile au stabilit procentele de participare a asociaților la rezultatele financiare ale asociației, indiferent că aceasta a realizat profit sau pierdere. Or, clauza de la art. 8.2 trebuie interpretată în raport de întregul conținut al contractului, astfel cum art. 982 C. civ. prevede.

Art. 8.2 nu constituie o excepție de la alin. (1). Împrejurarea că asociatului secund îi sunt decontate cheltuielile după plata serviciilor de către beneficiar nu duce la concluzia că, în ipoteza unor pierderi ale asociației, acesta nu va participa conform procentului stabilit.

Nici una din celelalte clauze ale contractului nu prevede o excepție de la regula stabilită la art. 8.1. Indiferent de modalitatea de decontare a cheltuielilor între asociați, împărțirea rezultatelor financiare nu poate fi realizată decât în procentele arătate la acest articol din contract.

Pentru motivele arătate, în aprecierea instanței de apel, clauza de la art. 8.2 din contract nu constituie o clauză leonină, astfel că acest motiv principal de apel a fost privit ca nefondat.

Nu a fost reținută nevalabilitatea contractului de asociere în participațiune și prin urmare s-a reținut că nu pot fi solicitate despăgubiri de către B. S.R.L. în temeiul acestuia.

Referitor la celelalte două critici, care vizează concluziile experților în cel de-al doilea raport de expertiză, avut în vedere de prima instanță, Curtea a apreciat că acestea nu au suport probator.

Concluziile experților au fost clare, în sensul că apelanta A., în calitate de asociat prim însărcinat cu ținerea contabilității asocierii, a denaturat rezultatele obținute de asociație, în defavoarea asociatului secund.

Apelanta nu a formulat o obiecțiune la acest raport de expertiză de felul celor arătate în apel, respectiv că experții ar fi avut în vedere totalitatea serviciilor obținute de aceasta, iar nu doar 40 % din acestea, respectiv că ar fi avut în vedere și activități care nu fac parte din obiectul asocierii.

Din conținutul raportului de expertiză rezultă că experții au avut în vedere că apelanta a desfășurat și alte activități decât acelea care fac obiectul asocierii, dar și că aceasta nu a ținut contabilitatea distinct.

S-a motivat că apelanta nu a arătat, în concret, ce anume au greșit experții în analiza documentelor contabile, că nu a formulat obiecțiuni în această privință, astfel încât experții să poată răspunde, iar instanța de apel nu poate să se substituie acestora în analiza unor aspecte de ordin contabil în legătură cu întocmirea raportului de expertiză.

În cauză, și-au exprimat părerea comună trei experți desemnați de instanță, la efectuarea expertizei au participat și experți parte, toți însușindu-și constatările și concluziile din raportul întocmit.

În consecință, în aprecierea Curții, în lipsa unor critici concrete privind rezultatele raportului, acestea au fost reținute ca fiind corecte.

Pentru aceste considerente, apelul formulat de apelanta A. S.A. a fost respins ca nefondat.

Apelul formulat de apelanta B. S.R.L. a vizat exclusiv cheltuielile de judecată.

O primă critică s-a referit la faptul că prima instanță nu a acordat și onorariul achitat de aceasta expertului-parte, cu motivarea că nu era o cheltuială necesară.

În aprecierea Curții, serviciile prestate de către expertul parte sunt o componentă a dreptului la apărare a părții. Fiind aspecte ce privesc altfel de cunoștințe decât juridice, rolul experților parte nu poate fi suplinit de către avocat. Atât timp cât instanța a apreciat că este necesară o expertiză contabilă în cauză, iar părțile și-au exprimat voința în sensul de a avea experți parte care să asiste la efectuarea acesteia, iar în cauză au fost efectuate două expertize cu participarea experților parte, cheltuiala realizată de apelantă în legătură cu aceasta este una necesară, iar din această perspectivă respingerea acestei solicitări este greșită.

În schimb, critica apelantei în sensul că art. 274 alin. (2) C. proc. civ. interzic judecătorului să reducă cheltuielile legate de plata experților s-a reținut a fi neîntemeiată. Acest text are în vedere situația experților judiciari, al căror onorariu a fost încuviințat deja de instanță, iar nu situația expertului-parte al cărui onorariu este stabilit și achitat fără intervenția instanței, asemenea avocatului. În consecință, având în vedere că partea căzută în pretenții poate fi obligată doar la acele cheltuieli necesare judecării cauzei, iar nu și celor care depășesc această cerință, Curtea a apreciat că A. S.A. putea fi obligată la plata onorariului expertului-parte, doar în limita celui încuviințat experților judiciari, respectiv la 2.000 RON.

În ce privește cheltuielile decontate de apelantă experților judiciari, acestea nu au suport legal, instanța încuviințând exclusiv plata onorariilor experților, iar nu și distinct cheltuielile pe care aceștia le-au efectuat pentru expertiză.

În consecință, Curtea a admis apelul formulat de apelanta B. S.R.L., a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a majorat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta A. S.A. cu suma de 2.000 RON.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.

Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate în temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., iar, în subsidiar, modificarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 2391/30.09.2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov și respingerii apelului declarat de intimata S.C. B. S.R.L.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., cu referire la respingerea celui de-al doilea motiv de apel care viza soluția de admitere a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în judecată conexate a motivat următoarele:

Prin apelul formulat a invocat faptul că, în adoptarea hotărârii, instanța de fond s-a bazat pe cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, ale căror concluzii au fost incomplete pentru că au avut în vedere totalitatea veniturilor pe care le-a obținut, deși activitățile care au format obiectul asocierii în participațiune au reprezentat 40% din activitatea sa.

Mai arată că, în cadrul aceluiași motiv de apel, a criticat hotărârea instanței de fond pentru că nu a ținut cont de faptul că intimata B. S.R.L. avea dreptul la cota prevăzută în contractul de asociere doar în măsura în care desfășura în exclusivitate activitățile de asigurare a condițiilor sanitare pe domeniul public și privat, existând numeroase situații în care recurenta a desfășurat, în tot, sau, în parte, activități pe străzile pe care ar fi trebuit ca activitățile să fie desfășurate în exclusivitate de intimata B. S.R.L.

Modul în care a fost respins acest motiv de apel face incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. atât din perspectiva unei motivări contradictorii, cât și din aceea a lipsei motivării, întrucât instanța de apel nu a atins decât pe jumătate argumentele invocate prin respectivul motiv de apel.

Se arată că instanța de apel a argumentat că, "în lipsa unor critici concrete privind rezultatele raportului, acestea trebuie menținute ca fiind corecte", cu atât mai mult cu cât "în cauză și-au exprimat părerea comună trei experți desemnați de instanță, la efectuarea expertizei au participat experți parte, toți însușindu-și constatările și concluziile din raportul întocmit".

Precizează că a formulat obiecțiuni în fața instanței de fond (respinse prin încheierea de ședință 01.09.2015) iar, în apel, a înțeles să critice inclusiv această încheiere de ședință sub aspectul respingerii cererii de completare a raportului de expertiză tocmai cu privire la aceste chestiuni.

În al doilea rând, instanța de apel a omis să analizeze criticile de netemeinicie raportate la împrejurarea că intimata B. avea dreptul la o cotă de 40% din rezultatul financiar (profit/pierderi) doar în măsura în care desfășura în exclusivitate activitățile de asigurare a condițiilor sanitare pe domeniul public și privat (curățarea străzilor, drumurilor și aleilor, îndepărtarea zăpezii și preîntâmpinarea formării poleiului și a gheții) pe străzile din Pipera indicate în Anexa 1 la contract.

A susținut că hotărârea instanței de fond, prin care a fost obligată la plata unor sume de bani către intimata B. S.R.L., corespunzător cotei de 40% de participare la profit, este netemeinică întrucât au existat multiple situații în care a desfășurat în tot sau în parte aceste activități pe străzile pe care ar fi trebuit ca activitățile să fie efectuate în exclusivitate de B., la dosarul cauzei existând dovezi în acest sens (inclusiv deconturile depuse chiar de pârâta-reclamantă).

Deși aceste aspecte erau esențiale pentru justa soluționare a cauzei, instanța de apel a respins aceste critici, fără a le analiza, ceea ce face incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină.

Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe cazul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la modalitatea în care instanța de apel a interpretat clauza prevăzută de art. 8.2 din contractul de asociere încheiat între părți.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că interpretarea pe care instanța de apel a dat-o clauzelor contractului de asociere, cu referire specială la clauza prevăzută de art. 8.2, a condus la schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora. Sub aspectul modului în care părțile au convenit împărțirea rezultatelor asocierii precizează că sunt relevante clauzele prevăzute de art. 8.1, art. 8.2, art. 4.2 și 4.3 și art. 5.1 și 5.2 din contract.

Recurenta motivează că analiza acestor clauze conduce la următoarele concluzii:

- pe baza aporturilor de asociere, constând în "asigurarea activităților de curățare a străzilor, drumurilor și aleilor etc.", părțile au stabilit modalitatea de împărțire a rezultatelor financiare și anume 60% pentru asociatul prim A. și 40% pentru asociatul secund B.;

- B. nu suportă niciodată pierderi întrucât cheltuielile sale în legătură cu activitățile ce îi revin pe baza contractului de asociere îi sunt acoperite de către A.. Din această perspectivă consideră că nu prezintă relevanță juridică sursa de acoperire a acestor cheltuieli, respectiv împrejurarea că plata se efectuează din sumele de bani încasate de la beneficiarul final, câtă vreme aceste cheltuieli, necesare desfășurării activității de curățare a străzilor, drumurilor și aleilor, îndepărtarea zăpezii și preîntâmpinarea formării poleiului și a gheții pe străzile din zona Pipera care reprezintă tocmai aportul B. S.R.L. la asociere îi sunt decontate;

- dacă există profit, urmare a scăderii din venitul realizat a sumei reprezentând cheltuieli totale, B. va participa la împărțirea acestuia, conform cotei de 40%, stipulată în favoarea sa;

- în ipoteza în care asocierea va înregistra pierderi, B. nu va participa în realitate la împărțirea acestora conform cotei de 40%, întrucât cheltuielile sale au fost anterior acoperite ca urmare a decontărilor făcute în baza art. 8.2. Singura parte care va suporta aceste pierderi este A., motivându-se că obligația B. de a acoperi acest rezultat negativ nu reprezintă o obligație față de celălalt asociat, ci față de asociere care nu are personalitate juridică.

În consecință, recurenta consideră că prin art. 8.2 din contractul de asociere, S.C. B. S.R.L. este scutită de la suportarea oricărei pierderi ce ar putea fi înregistrate la nivelul asocierii, fiind în realitate o clauză leonină, conform calificării exprese de la art. 1513 alin. (2) teza finală din C. civ. de la 1864.

Solicită a se observa că nu a susținut că art. 8.2 reprezintă o excepție de la art. 8.1, așa cum eronat a reținut instanța de apel, ci doar că modalitatea prevăzută în contract pentru decontarea cheltuielilor efectuate de B. pentru realizarea obiectului asocierii, are ca efect înlăturarea participării acestei părți la pierderi.

Prin al treilea motiv de recurs a invocat faptul că soluția de respingere a apelului se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a legii, cu referire la modalitatea în care instanța de apel a înlăturat de la aplicare dispozițiile art. 1513 C. civ. de la 1864, care în raport de data încheierii contractului este aplicabil în cauză.

Recurenta susține că, în realitate, clauza de la art. 8.2 din Contractul de asociere este o clauză leonină, astfel că instanța de apel trebuia să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 1513 C. civ. de la 1864, potrivit cărora este nul contractul prin care un asociat își stipulează totalitatea câștigurilor și este nulă convenția prin care s-a stipulat ca unul sau mai mulți asociați să fie scutiți de a participa la pierdere.

Solicită a se observa că prevederile art. 1513 alin. (2) C. civ. de la 1864 reglementează o formă specifică de nulitate, întrucât aceasta se aplică nu doar cu privire la clauza leonină, ci cu privire la întregul act juridic care conține o astfel de clauză.

Nulitatea care intervine are caracter absolut, caracter care rezultă atât din formularea utilizată de legiuitor "este nul contractul" cât și din împrejurarea că eroarea asupra cauzei determină nulitatea absolută a contractului.

Cauza juridică a pretențiilor B. în acest caz este reprezentată de contract, iar nulitatea contractului determină respingerea tuturor capetelor de cerere prin care s-a solicitat obligarea recurentei la plata unor sume de bani, indiferent de titlul cu care acestea au fost cerute.

Se mai arată că nulitatea a fost solicitată pe cale de acțiune, așa încât obligarea A. la plata sumelor solicitate ar conduce chiar la existența unor soluții ireconciliabile în privința unor capete de cerere din același cadru procesual.

Pentru motivele expuse recurenta solicită admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de A. în dosarul nr. x/2014, cu constatarea nulității absolute și integrale a contractului de asociere în participațiune încheiat între părți, ca urmare a înserării unei clauze leonine prin art. 8.2 din contract.

Pe cale de consecință, se impune și reformarea hotărârii în sensul respingerii pretențiilor formulate de intimata B. prin intermediul cererii reconvenționale și a cererii principale conexate.

În drept, a invocat art. 299 și următoarele C. proc. civ., art. 1513 C. civ. de la 1864 și art. 251-253 Codul comercial.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală.

Înalta Curte, analizând recursul în cadrul controlului de legalitate prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate reține următoarele:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a invocat trei motive de recurs, respectiv cele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., texte de lege potrivit cărora hotărârea atacată va fi modificată atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia sau când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prima critică a recurentei-reclamante, circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se îndreaptă împotriva modalității în care instanța de apel a analizat aspectele de netemeinicie invocate în cadrul apelului, referitoare la concluziile incomplete ale celor două rapoarte de expertiză pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea, precizându-se că în apel a criticat încheierea din 01.09.2015, pronunțată de prima instanță, sub aspectul respingerii cererii de completare a raportului de expertiză.

Verificând cererea de apel formulată de către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A., instanța supremă constată că apelul promovat nu conține critici concrete împotriva măsurii dispuse de instanța de fond de respingere a cererii de completare a raportului de expertiză formulată de către reclamanta-pârâtă.

În calea de atac a apelului, în ceea ce privește netemeinicia hotărârii adoptate de prima instanță, reclamanta-pârâtă s-a referit sub un prim aspect, reluat și în recurs, la faptul că activitățile care au format obiectul asocierii în participațiune au reprezentat doar 40% din activitatea sa, așa cum s-a prevăzut în contract, dar experții au avut în vedere totalitatea veniturilor pe care le-a obținut S.C. A. S.A., ceea ce excede voinței părților. Sub un alt aspect, reiterat și în recurs din perspectiva omisiunii de a fi fost analizat în apel, s-a invocat că pârâta-reclamantă B. avea dreptul la o cotă de 40% din rezultatul financiar, doar în măsura în care desfășura în exclusivitate activități de asigurare a condițiilor sanitare pe domeniul public și privat pe străzile din Pipera, condiție neîndeplinită pentru că au existat situații în care A. a desfășurat în tot sau în parte aceste activități pe străzile pe care ar fi trebuit ca activitățile să fie efectuate de către B..

Analizând decizia pronunțată de instanța de apel sub aspectul modalității în care au fost luate în analiză criticile de netemeinicie prezentate de reclamanta-pârâtă prin intermediul căii de atac a apelului, instanța supremă constată că se regăsesc în considerentele deciziei atacate analiza criticilor de netemeinicie invocate în apel, iar acestea nu au caracter contradictoriu. Astfel, în ceea ce privește cele două aspecte referitoare la netemeinicia hotărârii primei instanțe se pot identifica argumentele reținute de instanța de apel în sprijinul respingerii acestora. În acest sens, este de notat că instanța de apel a reținut, în primul rând, că reclamanta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni împotriva celui de al doilea raport de expertiză. În al doilea rând, instanța de apel face trimitere la conținutul raportului de expertiză pentru a reține că experții au ținut seama de faptul că apelanta a desfășurat și alte activități decât cele care fac obiectul asocierii, în contextul în care reclamanta-pârâtă nu a ținut contabilitatea distinct, numai în legătură cu activitatea asocierii.

Cu alte cuvinte, instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond în privința obligării reclamantei-pârâte la plata profitului din asociere și a cheltuielilor scadente, neachitate, efectuate în cadrul contractului, precum și la plata penalităților de întârziere aferente, pe baza concluziilor raportului de expertiză, care a ținut seama de rezultatul asocierii în participațiune prin verificarea și analiza documentelor justificative aferente activităților prestate de către cele două asociate.

În acest cadru, instanța supremă reține că decizia pronunțată de instanța de apel cuprinde motivele pentru care au fost respinse criticile prezentate în apel din perspectiva netemeiniciei hotărârii care a făcut obiectul căii de atac a apelului.

În ceea ce privește critica subsumată aceluiași motiv de recurs, în privința considerentelor contradictorii reținute în analiza criticilor de netemeinicie invocate în apel, instanța supremă reține că recurenta nu prezintă în concret argumente care să justifice caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate, ci tinde să demonstreze aspecte de netemeinicie legate de lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt din care, în opinia recurentei, s-ar fi putut ajunge la o altă concluzie cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților. Or, având în vedere că părțile au trecut prin două grade de jurisdicție în fond, asemenea chestiuni legate de situația de fapt și de probatoriul administrat scapă controlului de legalitate care se realizează în calea extraordinară a recursului.

Pentru considerentele mai sus expuse, criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

Prin al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se susține că interpretarea pe care instanța de apel a dat-o clauzelor contractului de asociere, cu referire expresă la clauza prevăzută la art. 8.2, a condus la schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, pentru că această clauză are caracter leonin generat de prevederea că toate cheltuielile sunt suportate de A., cu consecința scutirii B. de la suportarea oricărei pierderi.

Criticile recurentei sunt neîntemeiate.

O clauză este considerată leonină dacă prevede excluderea asociatului de la împărțirea beneficiilor sau de la suportarea pierderilor.

Din analiza sistematică și logică-juridică a clauzelor din contractul de asociere în participațiune nr. x/17.06.2008 rezultă că, în privința aportului părților la asocierea în participațiune, cele două părți asociate au convenit desfășurarea de activități privind asigurarea condițiilor sanitare pe domeniul public și privat în orașul Voluntari, cu partajarea străzilor și zonelor pe care se efectuează prestația și cu stabilirea, prin art. 4.2 și art. 4.3, a conținutului activităților economice desfășurate.

În capitolul VIII din contract denumit "modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților economice comune desfășurate" s-a prevăzut împărțirea rezultatelor financiare (profit/pierderi) în proporție de 60% pentru asociatul prim, S.C. A. S.A. și de 40% pentru asociatul secund, S.C. B. S.R.L.

Articolul 8.2 din contractul de asociere în participațiune are următorul conținut:

"Plata serviciilor prestate se va face corespunzător decontului întocmit și aprobat de către consiliul de administrație, conform art. 6.5 lit. f) de către asociatul prim către asociatul secund, în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea banilor în contul asociatului prim conform facturilor emise. În cazul întârzierii la plată vor fi percepute penalități conform legislației în vigoare".

Prin raportare la clauza contractuală mai sus enunțată rezultă că aceasta reglementează modalitatea de derulare a contractului sub aspectul modului de încasare a contravalorii prestațiilor de la beneficiarul final și plata acestora către asociatul secund.

Din modul de redactare a prevederilor art. 8.2 din contract rezultă că asociatul prim efectuează plata pentru activitățile prestate de asociatul secund după ce banii vor fi virați în contul său de către beneficiarul final.

În aceste circumstanțe, riscul neplății de către beneficiarul final este asumat și suportat atât de către prestatorul B., asociatul secund, cât și de către asociatul prim, în proporția determinată de volumul activităților prestate de fiecare parte, conform limitelor stabilite prin contract și în măsura în care se execută respectivele activități.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă, în calitate de asociat prim efectuează plata activităților prestate de către asociatul secund conform prevederilor art. 8.2 din contract nu echivalează cu exonerarea asociatului secund de la suportarea eventualelor pierderi și cu asumarea riscului contractului numai de către asociatul prim.

Prin reglementarea art. 8.2 din contract recurenta-reclamantă nu preia obligația suportării eventualelor pierderi generate de activitatea ce constituie obiectul asocierii, ci doar obligația de a efectua plata cheltuielilor aferente activităților prestate de asociatul secund într-un anumit termen și doar în măsura în care beneficiarul final virează banii în contul său.

Așa fiind, contrar susținerilor recurentei, modalitatea prevăzută în contract pentru decontarea cheltuielilor efectuate de B. în realizarea obiectului asocierii nu are ca efect înlăturarea participării acestei părți la pierderi.

Clauza prevăzută în art. 8.2 din contract reglementează modalitatea în care se desfășoară activitatea ce constituie obiectul asocierii, nu produce consecințe în privința modalității convenite de părți prin art. 8.1 din contract, sub aspectul împărțirii pierderilor sau beneficiilor și, pe cale de consecință nu are natura unei clauze leonine.

În absența unei clauze leonine în conținutul contractului de asociere în participațiune motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la aplicarea prevederilor art. 1513 alin. (2) C. civ. de la 1864, privind sancțiunea nulității contractului este lipsit de obiect pentru că o atare sancțiune presupune existența unei clauze leonine prin care să se fi stipulat ca asociatul secund să fie scutit de a participa la pierdere.

Cum în cauză o atare situație nu se regăsește, analiza sancțiunii specifice prevăzute de art. 1513 alin. (2) C. civ. devine superfluă.

Față de considerentele ce preced, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.039 RON din care suma de 5.950 RON onorariu avocat și suma de 88,77 RON reprezentând taxe pentru fotocopiere acte din dosar și taxe poștale aferente fazei procesuale a recursului. Deși intimata a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma totală de 16.861,31 RON, din memoriul justificativ depus la dosar f.158 - 160, rezultă că diferența neacordată reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare care nu pot fi solicitate direct în recursul declarat de partea adversă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1385A din 19 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 6.039 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2017.