ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. SA constatarea caracterului abuziv al art. 3.2. teza a 2-a, 4 lit. a) și cap) III Termenii Împrumutului, 8.1. din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/02.09.2008, restituirea sumei percepute de pârâtă cu titlu de comision de acordare, înghețarea cursului CHF la valoarea de contractare de 2,1907 RON la 02.09.2008, restituirea sumelor percepute din variația cursului CHF, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data plății sumelor până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 2552/06.04.2017 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. SA, s-a constatat caracterul abuziv al art. 3.2. teza a doua din contractul de credit de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x/02.09.2008 în partea referitoare la rata dobânzii variabilă "în funcție de evoluția pieței financiar-bancare și/sau costul finanțării gestionării creditului", a fost obligată pârâta să restituie reclamantului în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății diferența de dobândă între suma achitată de reclamant cu acest titlu în perioada 02.09.2008 - 19.09.2010 și rata de dobânda datorată de 11,25% în perioada 02.09.2008 - 19.09.2010 și dobânda legală de la data achitării până la data plății efective, a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, au fost compensate în parte cheltuielile de judecată pentru suma de 500 RON și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu avocat și a fost respinsă în rest cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.

Prin Decizia civilă nr. 1504 din 02 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis apelul privind pe apelanta-pârâtă B. SA și apelanta-reclamantă A..

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că:

A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 4 privind comisionul de acordare din Contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x din 02.09.2006.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. SA (fostă B. SA), în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, respectiv doar în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurentă.

Prin Decizia nr. 296 R din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale cu referire la Decizia nr. 454/4.07.2018 a instanței de contencios constituțional.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 23 noiembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul București, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. SA (fostă B. SA) împotriva Deciziei civile nr. 1504 din 02 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV