ÎCCJ, decizie (scj.ro #123242)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #123242) (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
Minuta deciziei nr. 31 Dosar
nr. 3558/1/2015
Ședința din data de 19 noiembrie 2015
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori în dosarul nr. 1238/297/2013
,
având ca obiect rezolvarea de principiu a următoarelor probleme de drept:
„1. Dacă dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în ipoteza în care beneficiarul sprijinului financiar acordat din bugetele Uniunii Europene sau celor asimilate acestora a săvârșit fapta prevăzută de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000 (în perioada anterioară modificării acesteia prin Legea nr. 187/2012), din culpă, precum și datorită necunoașterii cu exactitate ori a imposibilității de cunoaștere a dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de acordare a sprijinului financiar, lipsind deci elementul „relei credințe” prevăzut în norma actuală de incriminare, situație în care, sunt sau nu incidente dispozițiile art.3 din Legea nr. 187/2012;
Dacă simplele neconcordanțe existente în documentele depuse de beneficiarii sprijinului financiar precum și neatașarea în termen, la cererea acestora a tuturor documentelor necesare (depuse însă ulterior, până la efectiva acordare a fondurilor) se încadrează în noțiunea de „suspiciune de fraudă” sau „fraudă” definită de art. 1 alin. (1) lit. a) din Convenția pentru Protecția Intereselor Financiare ale Comunităților Europene, art.27 lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 și art. 2 lit. b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
În ipoteza unui răspuns negativ, dacă aceste situații mai pot fi apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18
1
din Legea nr.78/2000, motivat și de faptul că norma de incriminare nu întrunește cerințele de previzibilitate impuse de art. 7 din Convenție;
Dacă este dată cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 30 alin. (5) din Noul Cod penal atunci când eroarea asupra caracterului ilicit al faptei se datorează necunoașterii sau interpretării eronate a unor norme civile a căror nerespectare a stat la baza comiterii infracțiunii prevăzute de art. 18
1
din Legea nr. 78/2000 în ipoteza în care respectivele norme erau cuprinse în acte normative ce nu au fost publicate în Monitorul Oficial.
”
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2015.