ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 163/2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 163/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia

nr. 163/2018

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 210/2017 pronunțată de Judecătoria

Avrig s-a admis acțiunea civilă acțiunea civilă

formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu

pârâtul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin

mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Sibiu, a fost admisă, în parte, cererea reconvențională

formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Statul român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în contradictoriu cu

reclamanții-pârâți reconvențional A., B. și C.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după

defuncții D. și E. se compune din imobilul înscris în cartea

funciară nr. 101820 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 2852), sub A1, cu

nr. top. 1305, teren-fâneață în suprafață de 299 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după

defuncții F. și G. se compune din imobilul înscris în cartea

funciară nr. 101819 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 682), sub A1, cu nr.

top. 1310, teren-fâneață în suprafață de 266 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după defuncta H.

se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101829 - Turnu

Roșu (nr. C.F. vechi 1982), sub A1, cu nr. top. 1315/1,

teren-fâneață în suprafață de 972 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după defunctul I.

se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101828 - Turnu

Roșu (nr. C.F. vechi 1981), sub A1, cu nr. top. 1315/2,

teren-fâneață în suprafață de 972 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă, după defuncta J.

se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101818-Turnu

Roșu (nr. C.F. vechi 156), sub A1, cu nr. top. 1316,

teren-fâneață în suprafață de 1.270 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după defunctele

K. și L. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 2309

- Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top. 1241, teren-pășune în

suprafață de 2.469 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după defuncta M.

se compune din cota de 4/6 părți din imobilul înscris în cartea

funciară nr. 2870 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top. 1245,

teren-fânaț în suprafață totală de 1.476 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după defuncta N.

se compune din cota de 1/6 părți din imobilul înscris în cartea

funciară nr. 2870 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top. 1245,

teren-fânaț în suprafață totală de 1.476 mp.

S-a

constatat că masa succesorală rămasă după defunctul O.

se compune din cota de 1/6 părți din imobilul înscris în cartea

funciară nr. 2870 -Turnu Roșu, sub AI, cu nr. top. 1245,

teren-fânaț în suprafață totală de 1.476 mp.

S-a

constatat că după defuncții D., E., F., G., H., I., J., K., L.,

M., N. și O. succesiunea este vacantă, iar bunurile care compun masa

succesorală, identificate mai sus, în cotele părți ale acestor

defuncți, trec în proprietatea privată a Statului român.

S-a

constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional A. și

soțul defunct P. (decedat la data de 09 ianuarie 2016) au dobândit dreptul

de proprietate, în cote părți egale, prin efectul uzucapiunii, asupra

următoarelor imobile:

-

teren înscris în cartea funciară nr. 101820 - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi 2852), sub A1, cu nr. top. 1305, fâneață în suprafață

de 299 mp.;

-

teren înscris în cartea funciară nr. 101819 - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi 682), sub A1, cu nr. top. 1310, fâneață în suprafață

de 266 mp.;

-

teren înscris în cartea funciară nr. 101829 - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi 1982), sub A1, cu nr. top. 1315/1, fâneață în

suprafață de 972 mp.;

-

teren înscris în cartea funciară nr. 101828 - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi î 981), sub A1, cu nr. top. 1315/2, fâneață în

suprafață de 972 mp.;

-

teren înscris în cartea funciară nr. 101 SIS - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi 156), sub A1, cu nr. top. 1316, fâneață în suprafață

de 1.270 mp.;

-

teren înscris în cartea funciară nr. 2309 - Turnu Roșu, sub A1, cu

nr. top. 1241, pășune în suprafață de 2.469 mp., și

-

teren înscris în cartea funciară nr. 2870 - Turnu Roșu, sub A1, cu

nr. top. 1245, fânaț în suprafață de 1.476 mp.

A

fost dispusă intabularea în cartea funciară a dreptului de

proprietate al reclamantei-pârâte reconvențional A. și al

soțului defunct P. asupra imobilelor identificate mai sus, cu titlu de

uzucapiune.

A

fost respinsă în rest cererea reconvențională.

Nu

au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Administrația Județeană a

Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Ministerul

Finanțelor Publice, apel respins de Tribunalul Sibiu, secția I

civilă, prin Decizia nr. 888 din 9 octombrie 2017.

Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs împotriva acestei din

urmă decizii, recurs înregistrat la Tribunalul Sibiu și înaintat prin

adresa din 23 noiembrie 2017 Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 11 decembrie 2017 și

trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie,

completului de filtru nr. 9.

Prin

rezoluția completului din data de 12 decembrie 2017, s-a fixat termen de

judecată la 23 ianuarie 2018 în vederea discutării competenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

judecarea cererii de recurs.

La

acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra

excepției necompetenței sale materiale în soluționarea

recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. (1)

coroborate cu art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând

excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Hotărârea

atacată cu recurs a fost pronunțată de către Tribunalul

Sibiu într-un litigiu având ca obiect partaj succesoral și uzucapiune.

Potrivit

dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva

hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri,

în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3.

cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru

dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în

competența sa".

Din

norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul

că Înalta Curte de Casație și Justiție

soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât

hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a

prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei

Curți.

Prin

urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca regulă, competența de

soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor

curților de apel și numai prin excepție competența de

soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel

formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de

competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor,

indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă

recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu

statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate

recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor

instanțe.

O

asemenea formulare de principiu nu se regăsește m conținutul

art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod,

în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în

primă instanță -, ceea ce relevă că legiuitorul a

optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea

expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a

competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Reformularea

art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță

de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu

este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu

nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu

extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în

care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de

atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o

regulă nouă de competență, prin adăugare la lege,

rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd

că "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin

modificarea normelor prezentului cod" și art. 1.26 alin. (2) din

Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor

judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute

numai de lege".

Constatări

similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce

prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei

Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile

legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept

aplicabile "

Nici

această normă nu conține o formulare de principiu în sensul

că Înalta Curte de Casație și Justiție

soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în

competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă

legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca

instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea

normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum

indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi

revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel,

același scop îl urmărește și recursul soluționat de

alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art.

483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile

alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este

incontestabil ca Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și

aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din

Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de

competență în soluționarea recursurilor, în absența unei

norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3)

din Constituție prevede că acest rol se exercită de către

Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit

competenței sale".

Din

considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C.

proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art.

97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă,

competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva

hotărârilor curților de apel și numai prin excepție

competența de soluționare a recursurilor împotriva altor

hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind

de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se

constată că nu este prevăzută în mod expres competența

Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a

recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale

în apel.

Noul

C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel

încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, curțile de

apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în

condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu

regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă.

Cum

în speță, judecătoria a fost învestită în primă

instanță cu judecarea acțiunii, iar apelul a fost

soluționat de tribunal, rezultă că nu este incidentă norma

art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în

materia recursului a instanței supreme.

Aceasta

întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții

de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz

prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor),

care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În

aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a

recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de

către Tribunalul Sibiu revine instanței ierarhic superioare,

respectiv Curții de Apel Alba Iulia, instanța în favoarea căreia

Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a

recursului, văzând și dispozițiile ari 132 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

competența de soluționare a recursului declarat de Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Deciziei nr. 888 din data de 9

octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția I civilă,

în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - GV