ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 163/2018

Decizia nr. 163/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 210/2017 pronunțată de Judecătoria Avrig s-a admis acțiunea civilă acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, a fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvențional A., B. și C. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții D. și E. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101820 - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi 2852), sub A1, cu nr. top. 1305, teren-fâneață în suprafață de 299 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții F. și G. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101819 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 682), sub A1, cu nr. top. 1310, teren-fâneață în suprafață de 266 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta H. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101829 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 1982), sub A1, cu nr. top. 1315/1, teren-fâneață în suprafață de 972 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul I. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101828 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 1981), sub A1, cu nr. top.

1315/2, teren-fâneață în suprafață de 972 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă, după defuncta J. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 101818-Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 156), sub A1, cu nr. top. 1316, teren-fâneață în suprafață de 1.270 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctele K. și L. se compune din imobilul înscris în cartea funciară nr. 2309 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top. 1241, teren-pășune în suprafață de 2.469 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta M. se compune din cota de 4/6 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr. 2870 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top. 1245, teren-fânaț în suprafață totală de 1.476 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta N. se compune din cota de 1/6 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr. 2870 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top.

1245, teren-fânaț în suprafață totală de 1.476 mp. S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul O. se compune din cota de 1/6 părți din imobilul înscris în cartea funciară nr. 2870 -Turnu Roșu, sub AI, cu nr. top. 1245, teren-fânaț în suprafață totală de 1.476 mp. S-a constatat că după defuncții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. succesiunea este vacantă, iar bunurile care compun masa succesorală, identificate mai sus, în cotele părți ale acestor defuncți, trec în proprietatea privată a Statului român. S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional A. și soțul defunct P. (decedat la data de 09 ianuarie 2016) au dobândit dreptul de proprietate, în cote părți egale, prin efectul uzucapiunii, asupra următoarelor imobile: - teren înscris în cartea funciară nr. 101820 - Turnu Roșu (nr. C.F.

vechi 2852), sub A1, cu nr. top. 1305, fâneață în suprafață de 299 mp.; - teren înscris în cartea funciară nr. 101819 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 682), sub A1, cu nr. top. 1310, fâneață în suprafață de 266 mp.; - teren înscris în cartea funciară nr. 101829 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 1982), sub A1, cu nr. top. 1315/1, fâneață în suprafață de 972 mp.; - teren înscris în cartea funciară nr. 101828 - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi î 981), sub A1, cu nr. top. 1315/2, fâneață în suprafață de 972 mp.; - teren înscris în cartea funciară nr. 101 SIS - Turnu Roșu (nr. C.F. vechi 156), sub A1, cu nr. top. 1316, fâneață în suprafață de 1.270 mp.; - teren înscris în cartea funciară nr. 2309 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top.

1241, pășune în suprafață de 2.469 mp., și - teren înscris în cartea funciară nr. 2870 - Turnu Roșu, sub A1, cu nr. top. 1245, fânaț în suprafață de 1.476 mp. A fost dispusă intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei-pârâte reconvențional A. și al soțului defunct P. asupra imobilelor identificate mai sus, cu titlu de uzucapiune. A fost respinsă în rest cererea reconvențională. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, apel respins de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin Decizia nr. 888 din 9 octombrie 2017. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs împotriva acestei din urmă decizii, recurs înregistrat la Tribunalul Sibiu și înaintat prin adresa din 23 noiembrie 2017 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 decembrie 2017 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 9. Prin rezoluția completului din data de 12 decembrie 2017, s-a fixat termen de judecată la 23 ianuarie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs. La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. (1) coroborate cu art. 483 alin. (4) C. proc. civ. Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de către Tribunalul Sibiu într-un litigiu având ca obiect partaj succesoral și uzucapiune.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa". Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri. Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește m conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță -, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței.

Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod" și art. 1.26 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege". Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc.

civ., ce prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile " Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor. Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului.

De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător". Este incontestabil ca Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale". Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres. Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel. Noul C. proc. civ.

păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, curțile de apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Cum în speță, judecătoria a fost învestită în primă instanță cu judecarea acțiunii, iar apelul a fost soluționat de tribunal, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Sibiu revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Alba Iulia, instanța în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile ari 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Deciziei nr. 888 din data de 9 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018. Procesat de GGC - GV