ÎCCJ, Decizia nr. 105/2018

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 843 din data de 03 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/1/213, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A. împotriva rezoluției din 06 august 2012 dispusă în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat la data de 3 mai 2018, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/1/2018, fiind fixat în mod aleatoriu termen la data de 11 iunie 2018.

Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alineatului 2 al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 843 din data de 03 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013, hotărâre cu caracter definitiv.

Se constată că apelul declarat în cauză a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile legale ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva sentinței atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige apelantul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 843 din data de 03 octombrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2018.

Procesat de GGC - ED