ÎCCJ, decizie (scj.ro #129094)

Conflict între o marcă comunitară anterioară și un domeniu de internet. Similaritatea produselor și a serviciilor. Analizarea conflictului prin prisma criteriilor aplicabile conflictului dintre două mărci.

Cuprins pe materii :

Dreptul proprietății intelectuale. Marcă.

Index alfabetic :

marcă

-domeniu de internet

Legea nr. 84/1998, art. 36

Înregistrarea numelui de domeniu nu are rolul de a desemna categoriile de produse sau servicii pentru care semnul a fost înregistrat, ci doar de a indisponibiliza semnul pentru înregistrări viitoare.  Nu înseamnă, însă, că semnul în discuție nu este supus principiului specialității, numele de domeniu reprezentând un semn folosit cu intenția de a identifica un site de internet, implicit, produsele și serviciile oferite prin site-ul respectiv, așadar, folosit întocmai ca o marcă.

În aceste condiții, semnul poate intra în conflict cu o marcă anterior înregistrată, cât timp este afectată însăși funcția oricărei mărci de garantare a originii produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată. Pentru examinarea conflictului, sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la mărci, respectiv cele ale art. 36 din Legea nr. 84/1998 sau, în cazul unei mărci comunitare, cele ale art. 9 din Regulamentul nr. 20/2009 privind marca comunitară (ce conține dispoziții echivalente celor din art. 36 ale Legii nr. 84/1998).

Așadar, înregistrarea unui nume de domeniu și, implicit, crearea domeniului de internet, nu poate împiedica un conflict între acest semn și o marcă anterior înregistrată și, după caz, constatarea încălcării drepturilor asupra mărcii, dimpotrivă, creează premisele unui asemenea conflict. Faptul că înregistrarea a operat cu respectarea dispozițiilor legale și cu bună-credință are relevanță exclusiv într-un potențial conflict cu alte nume de domeniu, în care se apreciază legalitatea înregistrării, nu și atunci când se evaluează o eventuală încălcare a unui drept la marcă.

Secția I civilă, decizia nr. 1888 din 25 septembrie 2015

Prin sentința civilă nr. 1740 din 17.06.2013, Tribunalul Specializat Cluj – a cărui competență de soluționare a cauzei a fost stabilită prin sentința civilă nr. 108/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - a admis în parte cererea formulată de către reclamanta X. AG, în contradictoriu cu pârâții SC Y. SRL, SC Z. SRL și Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică (ICI) București.

A dispus obligarea pârâtei SC Y. SRL de a nu mai folosi denumirea de „Novomatic” pe pagina web newlinegames.com și, totodată, încetarea înregistrării domeniului de internet

www. novolinegames. ro

pe numele pârâtei SC Y. SRL.

S-a dispus obligarea pârâtelor ca, la accesarea domeniului

www. novolinegames. ro

, să nu se mai facă redirecționarea automată către websit-ul

http ://newlinegames. com

.

În motivarea sentinței, s-a reținut că așa-zisa solicitare de constatare a dreptului exclusiv al reclamantei asupra domeniului de internet

www. novolinegames. ro

ține de motivarea cererii de chemare în judecată prin care reclamanta tinde la împiedicarea pârâtelor la a-i încălca dreptul exclusiv la folosirea denumirilor „Novo Line” și „Novomatic”, cu tot ceea ce derivă din acestea. Dacă instanța va aprecia că reclamanta deține un drept asupra domeniului de internet

www.novolinegames.ro

față de pârâte (și nu exclusiv), celelalte solicitări care formează de fapt obiectul acțiunii trebuie admise. În analizarea pretențiilor ambelor părți, instanța a stabilit, pe cale incidentală, având în vedere și prevederile legale în vigoare, cui îi aparține dreptul asupra domeniului în discuție.

Reclamanta este titularul necontestat al mărcilor comunitare ”Novo Line”, înregistrată la OHIM la 08.02.2008, pentru produse și servicii din clasele 9, 28, 41 și ”Novomatic”, înregistrată la OHIM la

08.02.2008, pentru produse și servicii din clasele 16, 35, 38.

După introducerea cererii de chemare în judecată, pârâta SC Y. SRL a făcut unele modificări cu privire la website-ul www. novolinegames. ro, în sensul redirecționării automate a celor care îl accesează către altă adresă de web, respectiv

http://newlinegames.com/

, folosită în comun cu pârâta SC Z. SRL. Deci, posibilitatea celor care accesează acest nou site să creadă că accesează de fapt site-ul reclamantei a fost eliminată, între denumirile celor două domenii de internet existând acum o evidentă diferențiere (novo versus new). Practic, pe parcursul derulării procesului, pârâta Y. SRL a acceptat, de bună voie, eliminarea unei părți din confuzia pe care tot ea a creat-o, schimbând denumirea domeniului de internet cu ajutorul căruia își promovează serviciile.

Pe de altă parte însă, în continuare, cu toate că nu a avut acordul X. și nici nu l-a cerut, pârâta SC Z. SRL a continuat să vândă produse sub denumirea de „Novomatic”, fără să aibă acest drept, folosindu-se de numele reclamantei, cunoscut în domeniul cazinourilor, sălilor de pariuri și a sălilor de joc în mai multe țări.

Deoarece reclamanta este proprietara denumirii „Novo Line”, respectiv „Novomatic”, are un drept exclusiv asupra acestora încă din 2007, respectiv 2008, de a se folosi și dispune, în mod exclusiv de acestea, drept reglementat de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicații geografice.

În comerțul electronic, un rol cheie este jucat de sistemul numelor de domeniu, deoarece fiecare astfel de domeniu are un nume care servește drept referințe mnemonica. Numele de domeniu facilitează găsirea locațiilor pe internet și permite comercianților să promoveze nume care sa le identifice, să le distingă de alte firme și să atragă sau să rețină clientul pentru produsele oferite pe piață.

Prin folosirea denumirii de „Novomatic” fără acordul reclamantei, pârâtele societăți comerciale o prejudiciază pe aceasta. Consumatorii/potențialii clienți ce navighează pe internet pentru a afla informații legate de produsele marcate, având ca punct de plecare marca verbală pentru a descoperi numele de domeniu, ajung pe domeniul pârâtelor SC Y. SRL și SC Z. SRL fiind blocat astfel accesul unor potențiali achizitori spre servicii similare oferite spre vânzare de către reclamantă.

Modul cum au procedat pârâtele, care, prin accesarea domeniului

www. novolinegames. ro

, redirecționează potențialii clienți către website-ul http ://newlinegames. com unde se vând produse/activități/servicii tot din domeniul jocurilor de noroc, fără ca acestea să provină de la reclamantă sau să aparțină acesteia, este o modalitate ilegală de a profita de faima reclamantei, în scopul vânzării propriilor produse/activități/servicii. Această redirecționare îi induc pe consumatori în eroare și le creează impresia eronată de afiliere a pârâtelor SC Y. SRL și SC Z. SRL la grupul X. Prejudiciul produs reclamantei, titulara mărcii, constă în posibilitatea evidentă de confuzie între propria marcă ”Novo Line” și activitatea desfășurată de către pârâte, similară cu obiectul de activitate al reclamantei și anume către potențialii clienți de diverse facilități pentru a se accesa alte site-uri de societăți de jocuri de noroc notorii, cunoscute. Prejudiciul care i se aduce reclamantei nu este numai unul actual, ci și unul viitor, dar cert, deoarece potențialii consumatori ai produselor acesteia, în momentul în care vor dori să afle informații pe internet pornind de la marca verbală ”Novo Line ”vor găsi site-ul pârâtelor SC Y. SRL și SC Z. SRL și vor fi direcționați către aceste societăți de jocuri de noroc concurente.

Astfel sunt întrunite condițiile cerute dispozițiile art. 1357 din noul Cod civil, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, iar pârâta SC Z. SRL a fost obligată să nu mai folosească denumirea de „Novomatic” pe pagina de web newlinegames.com și toate pârâtele obligate să facă în așa fel încât, la accesarea domeniului

www. novolinegames. ro

, (domeniu de internet a cărui înregistrare pe numele pârâtei Y. SRL urmează să și înceteze), să nu se mai facă redirecționarea automată către websit-ul

http ://newlinegames. com

.

Acțiunea a fost admisă doar în parte, întrucât instanța nu a putut atribui domeniul de internet solicitat având terminația „.ro” către reclamantă, neavând cum să facă verificările corespunzătoare în sensul stabilirii că acesta poate fi folosit, în mod exclusiv, de către reclamantă, neexistând pe teritoriul României sau a altor țări comunitare sau chiar extracomunitare o altă societate care ar putea ridica, la rândul ei, pretenții față de acest domeniu. Cum hotărârea ce a putut fi dată de către instanță are o putere relativă, în sensul că nu va fi opozabilă decât părților din prezentul proces, efectele ei nu s-au putut răsfrânge asupra tuturor persoanelor aflate pe teritoriul României sau chiar dincolo de granițele țării. Atribuirea unui domeniu de internet se face (așa cum a procedat și pârâta Y. SRL) respectând o anumită procedură, în urma unor verificări, analize și probabil, achitării unor taxe, procedură extrinsecă activității judecătorești și care trebuie parcursă de către reclamantă dacă dorește să folosească domeniul

www.novolinegames.ro

.

Apărările pârâtelor, în sensul că ele au respectat procedura de atribuire a domeniului de internet și în mod legal folosesc domeniul de internet în discuție, nu au putut fi acceptate ca și argumente pentru respingerea acțiunii reclamantei, fiind evident că pârâtul ICI București a greșit, fie dintr-o eroare de procesare a datelor culese premergător acordării aprobării sau de interpretare a lor, fie pentru că nu are o procedură suficient de bine pusă la punct pentru a face toate verificările necesare, în scopul evitării unor situații ca cele întâlnite în prezenta acțiune.

Prin decizia nr. 524 din 27.10.2014 a Curții de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către pârâtele Y. SRL și S.C. Z. SRL împotriva sentinței menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat, cu titlu preliminar, că analiza legalității și temeiniciei sentinței atacate se realizează în raport de dispozițiile art. 477 alin. (1) și art. 479 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, respectiv urmând a se verifica stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

În ceea ce privește criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse soluției primei instanțe cu privire la obligarea apelantei Y. SRL de încetare a înregistrării domeniului de internet

www. novolinegames. ro

, instanța de apel a reținut că, în esență, apelanta susține că, anterior acestei rezervări, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Informatică (în continuare I.C.I.) a respectat regulile pentru înregistrarea numelor de domenii și subdomenii din zona „ro”, în sensul în care I.C.I. a acordat acest domeniu primului solicitant, adică apelantei.

Însă, după cum a precizat pârâta I.C.I. prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, I.C.I. nu are posibilitatea verificării inițiale a tuturor persoanelor care solicită rezervări de domenii, dacă aceste nume de domenii încalcă drepturile altor persoane fizice sau juridice, care au denumirea firmei sau marca înregistrată cu aceeași denumire ca numele de domeniu rezervat.

Pe de altă parte, fapt necontestat în cauză, reclamanta, persoană juridică de naționalitate austriacă, este titulara mărcilor comunitare ”Novo Line” și ”Novomatic”, iar înregistrarea domeniului www. novolinegames. ro la data de 15.11.2010 a avut loc ulterior înregistrării mărcii ”Novo Line” (în 2008), pârâtele creând, astfel, reclamantei un prejudiciu prin imposibilitatea de a utiliza marca drept nume de domeniu de internet, pentru facilitatea comerțului electronic, cu indicarea zonei geografice „ro”, în condițiile în care folosirea denumirii de „Novomatic” s-a făcut fără acordul reclamantei.

Instanța de apel a apreciat că sunt incidente prevederile art. 4 alin. (2) și 36 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, făcând referire și la prevederile art. 5 alin. (1) al Directivei 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului de apropriere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, precum și la preambulul nr. 11 al acestei directive.

Pe acest temei, s-a apreciat că este irelevant faptul că I.C.I. a respectat regulile pentru înregistrarea numelor de domenii și subdomenii din zona „ro”, în condițiile în care acesta se afla în imposibilitatea verificării inițiale a tuturor persoanelor care solicită rezervări de domenii și dacă aceste nume de domenii încalcă drepturile altor persoane fizice sau juridice, care au denumirea firmei sau marca înregistrată cu aceeași denumire ca numele de domeniu rezervat.

Așa fiind, în mod corect tribunalul a reținut faptul că modalitatea adoptată de pârâte, care, prin accesarea domeniului www. novolinegames. ro. redirecționează potențialii clienți către website-ul

http ://newlinegames. com

- unde se vând produse, activități și servicii tot din domeniul jocurilor de noroc -, este o modalitate ilegală de a profita de notorietatea  societății X, în scopul vânzării propriilor produse, activități și servicii.

De altfel, pârâtele nu au combătut prin cererea de apel în niciun fel starea de fapt expusă, pe care și-a întemeiat soluția prima instanță.

S-a apreciat, totodată, că sunt nefondate criticile aduse dispoziției primei instanțe de obligare a pârâtei Y. SRL de a nu mai folosi denumirea de „Novomatic” pe pagina de web newlinegames.com.

Alegația apelantelor în sensul că nu pot fi acuzate de încălcarea dreptului de proprietate al societății producătoare, deoarece obțin în mod legal produsele ”Novomatic” cu licență, nu a fost dovedită în niciun fel, în conformitate cu exigențele dispozițiilor art. 129 alin. (1) teza finală Cod procedură civilă de la 1865.

Certificatele de aprobare tip emise de Biroul Român de Metrologie Legală sunt irelevante, întrucât nu fac dovada existenței unui drept de folosire a mărcii aparținând X. AG, acest drept putând fi transmis printr-o convenție încheiată între părți, ceea ce nu s-a demonstrat în cauză.

Astfel, conform art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, verificările efectuate de Biroul Român de Metrologie Legală se referă la mijloacele mașinilor, instalațiilor, dispozitivelor, meselor de jocuri de noroc și pentru alte mijloace de joc, cu excepția programelor informatice care nu fac parte integrantă din mijlocul de joc.

În acest sens, nu se confundă folosirea aparatelor de joc, fie și provenind de la X. cu dreptul privind utilizarea mărcii.

Așa cum a reținut prima instanță, împrejurare necontestată de apelante, în comerțul electronic, un rol cheie este jucat de sistemul numelor de domeniu, deoarece fiecare astfel de domeniu are un nume care servește drept referințe mnemotehnice. Numele de domeniu facilitează găsirea locațiilor pe internet și permite comercianților să promoveze nume care sa le identifice, să le distingă de alte firme și să atragă sau să rețină clientul pentru produsele oferite pe piață.

Prin urmare, în mod corect a reținut tribunalul că prin folosirea denumirii de „Novomatic” fără acordul reclamantei, apelantele o prejudiciază pe aceasta; astfel, consumatorii (potențialii clienți) ce navighează pe internet pentru a afla informații legate de produsele marcate, având ca punct de plecare marca verbală pentru a descoperi numele de domeniu, ajung pe domeniul apelantelor SC Y. SRL și SC Z. SRL, fiind blocat astfel accesul unor potențiali achizitori spre servicii similare oferite spre vânzare de către reclamantă.

Cât privește critica referitoare la neîncuviințarea de către prima instanță a probelor solicitate, curtea a apreciat ca fiind pur formală, întrucât apelantele nu au arătat despre ce mijloace de probă este vorba, teza probatorie și nici pertinența și concludența acestora, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.167 și 168 C.proc.civ.

De altfel, prin încheierea de ședință din 01.09.2014, curtea a respins proba cu interogatoriul solicitat de apelante prin cererea de apel întrucât prin această probă se tindea la dovedirea interpretării unor dispoziții legale, ceea ce constituie atributul exclusiv al instanței de judecată, apreciind în schimb că se impune suplimentarea probațiunii în cauză și punând în vedere reprezentantului apelantelor să depună la dosar înscrisurile de care înțelege să se prevaleze în dovedirea susținerilor din apel referitoare la licența pentru produsele comercializate.

Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C.proc.civ. și solicitând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și al respingerii cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel a soluționat apelul în temeiul unor prevederi legale neaplicabile în prezenta cauză, respectiv în temeiul noului Cod de procedură civilă, cu toate că dosarul a fost înregistrat și a fost judecat de către prima instanță în conformitate cu vechiul cod, în condițiile în care dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 10.12.2012, deci anterior intrării în vigoare a noului cod.

Astfel, instanța de apel a considerat că este ținută de dispozițiile art. 477 alin. (1) NCPC și a precizat că a făcut aplicarea regulii tantum devolutum qauntum apellantum, consacrată de dispozițiile art. 479 alin. (1) NCPC. Prin urmare textele legale invocate de instanța de apel în motivarea deciziei atacate sunt străine de prezenta cauză.

În același timp, instanța de apel nu a pus în discuția părților o eventuală schimbare a textelor legale, respectiv a dispozițiilor din cod aplicabile, încălcând dreptul la apărare al pârâtelor, deoarece acestea au arătat că apelul este întemeiat pe prevederile art. 296 și urm. din vechiul Cod de procedură civilă.

Pe de altă parte, în motivarea deciziei se face trimitere, la punctul 1, la dispozițiile art. 477 și urm. din noul Cod de procedură civilă, dar la punctul 4 se face trimitere la dispozițiile art. 167, 168 precum și la art. 296 din Codul de procedură civilă de la 1865. Ca atare, decizia este contradictorie, împrejurare ce impune casarea sa, atât timp cât instanța de recurs nu poate realiza un control judiciar eficient.

Recurentele au criticat, totodată, respingerea solicitării de încuviințare a interogatoriului reclamantei, în condițiile în care prin administrarea acestei probe se urmărea dovedirea faptului că produsele X. reprezintă o marcă de jocuri de noroc, proba fiind, astfel, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. Contrar aprecierii instanței de apel, proba solicitată nu tindea la dovedirea interpretării unor dispoziții legale.

Dispoziția privitoare la obligarea pârâtei Y. SRL la încetarea înregistrării domeniului de internet

www. novolinegames. ro

este nelegală, întrucât nu s-a avut în vedere că numele de domeniu a fost obținut în mod legal, așa cum rezultă din extrasul eliberat de Q. S.R.L., achitându-se și taxa corespunzătoare înregistrării. La momentul solicitării de înregistrare, domeniul internet www. novolinegames. ro nu era rezervat în favoarea vreunei alte persoane, conform verificării efectuate de I.C.I. În acest sens, trebuia să se țină cont de precizările făcute în cauză de acest institut, precum și de punctul 14 al regulamentului institutului, din care rezultă că cererile pentru înregistrarea de noi nume de domenii sunt procesate automat, în ordine cronologică de către ROTLD (primul venit, primul servit).

În aceste condiții, pârâta nu a fost de rea-credință la înregistrarea numelui de domeniu și era îndreptățită să efectueze redirecționarea automată de pe domeniul deținut către website-ul

http ://newlinegames. com

, instanța de apel apreciind în mod greșit că, prin înregistrare, a fost afectat dreptul la marcă al reclamantei.

În ceea ce privește obligarea pârâtei Y. SRL de a nu mai folosi denumirea „Novomatic” pe pagina de web, recurentele au susținut că instanța de apel a apreciat în mod greșit că fapta de a comercializa produse sau servicii aparținând unei anumite firme este de natură să încalce dreptul de proprietate intelectuală al acesteia sau denumirile folosite respectivelor produse protejate prin mărci înregistrate.

Pârâta a obținut în mod legal produsele X, cu licență și costurile aferente, iar din informațiile postate pe site-urile aparținând reclamantei, respectiv pârâtei, rezultă gama de produse și servicii oferite cu mărcile aferente.

Pe de altă parte, produsele X reprezintă o marcă de jocuri de noroc, astfel încât marca trebuie evidențiată într-o tranzacție între furnizori și beneficiar, pentru identificarea produselor (la fel cum, în cazul vânzărilor de autoturisme acestea sunt evidențiate după marcă).

Prin certificatele de aprobare tip emise de Biroul Român de Metrologie, pârâta a dovedit că a fost autorizată să pună în folosință jocurile de noroc marca ”Novomatic” cu diferitele serii care rezultă din aceste certificate. Pe aceste certificate de aprobare apare denumirea producătorului jocurilor de noroc, respectiv X., așa cum de altfel sunt și alți producători de jocuri de noroc, fără ca acest lucru să fi făcut imposibilă autorizarea pârâtei la folosirea acestor jocuri.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța de apel a arătat că soluția de respingere a apelului se fundamentează pe dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă de la 1865, iar criticile referitoare la probele administrate au fost examinate în contextul art. 167 și 168 din același cod, ale cărui dispoziții au fost aplicate și în ceea ce privește obligația părții în proces de a-și proba susținerile și apărările, respectiv cele ale art. 129.

Pe de altă parte, instanța de apel a verificat, în mod necontestat, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, ceea ce înseamnă că a efectuat o nouă judecată asupra fondului, însă, prin prisma motivelor de apel și în limitele în care a avut loc judecata în primă instanță. Acest mod de soluționare a apelului relevă aplicarea prevederilor art. 292 – 295 Cod procedură civilă de la 1865.

Faptul că instanța de apel a menționat că limitele devoluțiunii apelului ar fi consacrate prin prevederile art. 477 alin. (1) și 479 alin. (1) din noul cod este lipsit de relevanță în aprecierea legalității hotărârii pronunțate, în condițiile în care s-a făcut aplicarea efectivă a regulilor de judecată prevăzute de vechiul cod, arătate anterior, și nu a celor regăsite în reglementarea actuală.

Astfel, este de observat faptul că, spre deosebire de codul de la 1865, art. 477 alin. (1) din reglementarea aplicabilă din 15.02.2013 prevede că rejudecarea fondului va avea loc în limitele stabilite de apelant, dar nu numai în mod expres, astfel cum era prevăzut anterior, ci și implicit, totodată, că va privi și soluțiile dependente de partea din hotărâre care a fost atacată, reglementare ce are un caracter novator.

Dat fiind că recurentele nu au criticat o eventuală pronunțare a instanței de apel în cadrul presupus de art. 477 alin. (1) din noul cod, se constată că instanța de apel a făcut aplicarea regulilor de judecată din vechiul cod, pronunțându-se doar cu privire la dispozițiile din hotărârea primei instanțe vizate de motivele de apel și strict în limitele criticilor explicit formulate, ținând cont de cererile și apărările de la judecata în primă instanță.

În aceste condiții, menționarea unor dispoziții din noul Cod de procedură civilă nu relevă existența vreunei contradicții în cuprinsul deciziei și nici împiedică exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs, atât timp cât nu s-a făcut aplicarea efectivă a acestora, urmând a se verifica, în limitele celorlalte motive de recurs, modul de aplicare a dispozițiilor incidente din vechiul cod.

De asemenea, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare a recurentelor, prin nepunerea în discuția părților a normelor aplicabile din perspectiva aplicării legii în timp, din moment ce instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor noului cod.

Cât privește critica referitoare la neadministrarea probei cu interogatoriul reclamantei, a cărei admitere ar conduce, în opinia recurentelor, la casarea deciziei în vederea administrării probei de către instanța de apel, se reține că recurentele susțin în mod greșit că obiectul probei solicitate la termenul din 1.09.2014 ar fi reprezentat de natura de jocuri de noroc a produselor pentru care marca ”Novomatic” a fost înregistrată. În realitate, pârâtele au solicitat administrarea interogatoriului reclamantei pentru dovedirea faptului că produsele X. sunt bunuri de larg consum, totodată a faptului că nu se contestă de către reclamantă împrejurarea că, la momentul înregistrării acțiunii, denumirea Y. era rezervată.

Din această perspectivă, se constată că proba a fost respinsă în mod corect de către instanța de apel, dat

fiind că, potrivit prevederilor art. 218 C.proc.civ., interogatoriul poate fi încuviințat exclusiv în legătură cu fapte personale, care pot duce la dezlegarea pricinii. Niciuna dintre împrejurările invocate de către pârâte nu evocă fapte ale organelor persoanei juridice, în plus, nu s-a evidențiat relevanța în speță a caracterului de bunuri de larg consum a produselor purtând marca ”Novomatic”. Pe de altă parte, reclamanta și-a făcut cunoscută poziția procesuală față de apărările părții adverse, prin intermediul mijloacelor procesuale adecvate, nefiind necesară, în acest scop, administrarea unei probe rezervate lămuririi unor fapte personale.

Față de considerentele expuse, primul motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.

www. novolinegames. ro

și de obligare a pârâtelor ca, la accesarea acestuia, să nu se mai facă redirecționarea automată către website-ul

http ://newlinegames. com

, se constată următoarele:

Astfel, prin decizia recurată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 95/2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, regăsite și în art. 36 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, referitoare la dreptul exclusiv al titularului unei mărci înregistrate de a interzice oricărui terț să utilizeze, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său, un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă.

În acest context, s-a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că domeniul de internet a

fost legal înregistrat de către I.C.I., dat fiind că, la momentul înregistrării, este imposibilă verificarea

încălcării drepturilor asupra unei mărci anterior înregistrate.

Se reține, așadar, că instanța de apel a constatat existența unui conflict între marca comunitară ”Novo Line”, înregistrată pe numele reclamantei și domeniul de internet

www. novolinegames. ro

, aparținând pârâtei Y. SRL, și a constatat, în acest context, încălcarea dreptului exclusiv al reclamantei asupra mărcii comunitare, dată fiind întrunirea cerințelor de aplicare a dispozițiilor legale privind similaritatea semnelor, similaritatea dintre produsele/serviciile pentru care marca a fost înregistrată (produse din clasele 9 și 28 constând, în general, în echipamente pentru cazinouri, jocuri de noroc, jocuri de loterie video, precum și servicii din clasa 41, constând în exploatarea de cazinouri sau hale de jocuri, dar și operarea sălilor și a locațiilor cu jocuri de noroc și/sau cazinouri online pe internet și case de pariuri) și serviciile prestate de către pârâtă prin intermediul domeniului de internet (comerț cu produse și servicii din domeniul jocurilor de noroc). De asemenea, instanța de apel a apreciat că există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă.

Se constată că, prin motivele de recurs, nu se formulează nicio critică referitoare la cerințele de

aplicare a prevederilor legale menționate, singura susținere referitoare la dispozițiile adoptate prin hotărârea primei instanțe constând în efectele înregistrării cu bună - credință a domeniului de internet.

Această susținere este nefondată, fiind în mod corect respinsă de către instanța de apel, în contextul în care s-a constatat încălcarea dreptului exclusiv al titularului asupra unei mărci anterior înregistrate.

Este de precizat că referirile la domeniul de internet includ numele de domeniu, ce constituie adresa ce permite identificarea operatorilor de internet – respectiv, localizarea serverelor, a site-urilor web și/sau a utilizatorilor lor și chiar a sectorului de activitate a acestora -, reprezentând, în fapt, echivalentul în litere al unui număr afectat unui calculator conectat la internet.

Înregistrarea numelui de domeniu de către prestatorul agreat de ICANN (societate fără scop lucrativ care gerează la nivel mondial numele de domeniu) – care, în România, este Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Informatică, ce operează înregistrări în Registrul Național ROTLD, chemat în judecată în cauză pentru opozabilitate -, are un caracter pur tehnic, fără de care semnul nu ar putea fi utilizat în rețeaua de internet, bazându-se pe principiul “primul venit, primul servit”, după cum în mod corect s-a relevat deja în cauză.

Această operațiune nu are rolul de a desemna categoriile de produse sau servicii pentru care semnul a fost înregistrat, ci doar de a indisponibiliza semnul pentru înregistrări viitoare.

Nu înseamnă, însă, că semnul în discuție nu este supus principiului specialității, numele de domeniu reprezentând un semn folosit cu intenția de a identifica un site de internet, implicit, produsele și serviciile oferite prin site-ul respectiv, așadar, folosit întocmai ca o marcă.

În aceste condiții, semnul poate intra în conflict cu o marcă anterior înregistrată, cât timp este afectată însăși funcția oricărei mărci de garantare a originii produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată. Pentru examinarea conflictului, sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la mărci, respectiv cele ale art. 36 din Legea nr. 84/1998 sau, în cazul unei mărci comunitare, precum în speță, cele ale art. 9 din Regulamentul nr. 20/2009 privind marca comunitară (ce conține dispoziții echivalente celor din art. 36 ale Legii nr. 84/1998).

Așadar, înregistrarea unui nume de domeniu și, implicit, crearea domeniului de internet, nu poate împiedica un conflict între acest semn și o marcă anterior înregistrată și, după caz, constatarea încălcării drepturilor asupra mărcii, dimpotrivă, creează premisele unui asemenea conflict. Faptul că înregistrarea a operat cu respectarea dispozițiilor legale și cu bună-credință are relevanță exclusiv într-un potențial conflict cu alte nume de domeniu, în care se apreciază legalitatea înregistrării, nu și atunci când se evaluează o eventuală încălcare a unui drept la marcă.

De altfel, după cum a reținut prima instanță în prezenta cauză, a cărei hotărâre a fost menținută în apel, acțiunea în contrafacere întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Regulamentul mărcii comunitare (ce corespunde prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998) presupune îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei.

Fiind vorba, însă, despre o lege specială, modul de dovedire a întrunirii acestor condiții rezultă din conținutul normelor particulare, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de dispozițiile art. 1357 Cod civil.

După cum s-a arătat, normele particulare prevăd că utilizarea unui semn identic sau similar mărcii înregistrate, fără consimțământul titularului, în condițiile anume prescrise, reprezintă o faptă de încălcare a dreptului la marcă. Nu este prevăzută vreo condiție referitoare la vinovăția autorului faptei

ilicite.

În absența unei asemenea cerințe legale, în cazul acțiunii privind obligația de a face, este suficientă și culpa autorului, care decurge din obligația de diligență cerută oricărui comerciant privind desfășurarea activității sale cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, inclusiv a celor referitoare la protecția conferită unei mărci înregistrate și la necesitatea consimțământului titularului pentru utilizarea unui semn similar mărcii, pentru produse identice sau similare, susceptibilă de a crea risc de confuzie în percepția publicului.

Susținând că a fost de bună - credință în modul de realizare a activității comerciale prin intermediul site-ului de internet, pârâta Y. SRL invocă, în realitate, necunoașterea dispozițiilor legale menționate, situație ce nu echivalează cu buna – credință și care, astfel, nu înlătură obligația de diligență a comerciantului în desfășurarea propriei activități.

Întrucât instanța de apel a menținut în mod corect dispoziția primei instanțe privind obligarea pârâtei Y. SRL la încetarea înregistrării domeniului de internet

www. novolinegames. ro

, din această apreciere decurge legalitatea și a dispoziției de obligare a pârâtelor ca, la accesarea acestei adrese de internet, să nu se mai facă redirecționarea automată către website-ul

http ://newlinegames. com

, dat fiind că nu mai este posibilă utilizarea în niciun mod a domeniului în legătură cu care s-a dispus încetarea înregistrării.

În consecință, susținerile recurentelor pe aspectele analizate nu au temei și urmează a fi înlăturate.

În ceea ce privește dispoziția primei instanțe privind încetarea folosirii denumirii „Novomatic” pe pagina web

newlinegames. com

, menținută în apel, este de observat că această dispoziție a vizat-o doar pe pârâta Y. SRL, astfel cum au fost formulate pretențiile reclamantei, nu și pe pârâta SC Z. SRL, astfel încât motivele de recurs vor fi analizate exclusiv din perspectiva pârâtei în sarcina căreia s-a reținut obligația menționată.

Tribunalul a reținut – iar instanța de apel a confirmat – că pârâta Y. SRL folosește în comun pagina web

newlinegames. com

pentru promovarea produselor pe care le comercializează și a serviciilor prestate, toate în domeniul jocurilor de noroc, fără acordul reclamantei, faptă ce reprezintă o încălcare a drepturilor reclamantei asupra mărcii comunitare „Novomatic”, înregistrate pentru produse și servicii din clasele 16, 35 și 38, în aplicarea art. 36 alin. (2) din Legea nr. 84/1998.

Prin motivele de recurs, s-a susținut, în esență, că produsele X. reprezintă o marcă de jocuri de noroc, pe care pârâta le comercializează în baza unei licențe și cu autorizarea Biroului Român de Metrologie Legală, pe care este menționată denumirea producătorului jocurilor de noroc. S-a susținut că evidențierea mărcii este necesară pentru identificarea produselor originale, ce provin de la titularul mărcii.

Înalta Curte constată că aceste susțineri nu pot conduce la înlăturarea caracterului ilicit al faptei pârâtei de încălcare a drepturilor reclamantei asupra mărcii comunitare „Novomatic”.

Cu toate că recurenta – pârâtă nu a invocat o anumită dispoziție legală pe care s-ar fundamenta apărarea formulată, se apreciază că este evocat art. 12 alin. (1) lit. c) din Regulamentul mărcii comunitare nr. 207/2009 (ce corespunde art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998), potrivit cărora titularul unei mărci comunitare, prin excepție de la regula dreptului exclusiv de a interzice utilizarea unui semn identic sau similar cu marca, nu poate interzice, totuși, utilizarea mărcii de către un terț în comerț, atunci când această folosire se impune pentru indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu.

După cum s-a reținut deja, marca comunitară „Novomatic” a fost înregistrată pentru produse și servicii din clasele 16, 35 și 38.

Din enumerarea expresă a acestora în cuprinsul certificatului de înregistrare, rezultă că niciunul dintre produsele pentru care marca a fost înregistrată nu are legătură cu domeniul jocurilor de noroc (vizând generic articole de legătorie, articole de papetărie, articole de imprimerie, articole de birou, materiale didactice, materiale plastice pentru ambalare). De asemenea, serviciile din clasa 38 sunt din domeniul telecomunicațiilor, în timp ce pentru serviciile din clasa 35 nu există vreun indiciu al unei legături cu domeniul jocurilor de noroc (vizând generic servicii de publicitate, servicii de conducere a afacerilor, administrarea afacerilor, funcții administrative).

Susținând că produsele X. reprezintă o marcă de jocuri de noroc, recurenta – pârâtă asimilează produsele pentru care marca „Novomatic” a fost înregistrată cu cele pe care societatea X. le introduce pe piața jocurilor de noroc sub alte mărci (de exemplu, sub marca ”Novo Line”, care, după cum s-a arătat, a fost înregistrată pentru produse și servicii din domeniul relevant în speță). Or, ceea ce interesează, din perspectiva faptei de încălcare a drepturilor asupra mărcii „Novomatic” și strict în limitele motivelor de recurs formulate, este sfera produselor pentru care această marcă a fost înregistrată, nu produsele pentru care au fost înregistrate alte mărci ale aceluiași titular, deoarece întinderea protecției conferite prin înregistrare și a cărei încălcare se pretinde este relevată de certificatul de înregistrare a mărcii.

Ca atare, nu se poate reține că utilizarea semnului „Novomatic” se impune pentru identificarea produselor sau a serviciilor din domeniul jocurilor de noroc ce poartă marca „Novomatic”, câtă vreme această marcă nu a fost înregistrată pentru asemenea produse sau servicii.

În realitate, pârâta a urmărit identificarea produselor introduse pe piață de către societatea X. sub alte mărci (al căror producător este indicat a fi, de altfel, societatea austriacă), ceea ce nu justifică folosirea semnului „Novomatic”, ce reprezintă marcă înregistrată pentru alte produse și servicii decât cele vizate de activitatea comercială a pârâtei.

În consecință, nu este întrunită situația de excepție prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. c) din Regulamentul mărcii comunitare, nefiind, astfel, justificată folosirea semnului identic mărcii, fără consimțământul titularului, susținerile recurentei urmând a fi înlăturate.

Față de considerentele expuse, ce au avut în vedere doar susținerile din motivele de recurs, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, respingându-l ca atare, în aplicarea art. 312 alin. (1) C.proc.civ.