ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2098/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1533 din 28 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

2 Încheierea atacată

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost suspendată judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei civile nr. 1533 din 28 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de suspendare pronunțate de instanța de apel a declarat recurs revizuenta A..

În motivarea cererii de recurs, revizuenta A. a arătat că, prin sentința nr. 1533/2019, instanța a încadrat greșit obiectul dosarului ca fiind pretenții în loc de despăgubiri în valoare de 800.000 euro.

A susținut că judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Or, curtea de apel a refuzat să afle acest adevăr de la reclamantă.

A mai arătat că suspendarea din 19 septembrie 2019 este un act unilateral al curții de apel, nelegal, menit să cenzureze drepturile revizuentei care are calitatea de victimă.

Recursul nu a fost încadrat în drept.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe fiind nulitatea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din același cod.

Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În cuprinsul cererii de recurs cu care a învestit Înalta Curte, recurenta își exprimă nemulțumiri generale cu privire la autoritatea judecătorească, fără să formuleze critici care să aibă legătură cu încheierea recurată.

Astfel, recurenta nu a arătat care sunt argumentele pentru care consideră că nu este legală soluția de suspendare a cauzei pentru lipsa părților, raportat la motivarea dată de instanță acestei soluții, respectiv că niciuna din părți, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Or, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecință, se constată că recurenta, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte de fapt, criticând hotărârea atacată din perspectiva administrării și interpretării greșite a probatoriului din cauză, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 19 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.