ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1743/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, la data de 03 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., prin reprezentant convențional avocat B., a solicitat în contradictoriu cu pârâții C., D. și E., constatarea inexistenței dreptului pârâților de a face înscrieri în Registrul asociațiilor și fundațiilor al Judecătoriei Focșani în ceea ce privește această asociație.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1965 din 06 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Focșani, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalul Vrancea, secția I civilă.

Prin sentința civilă nr. 560 din 05 octombrie 2018, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția lipsei calității de reprezentant cu privire la cererea principală; a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.; a admis excepția caracterului subsidiar al acțiunii în constatare promovate pe calea cererii reconvenționale; a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de D.; a respins, ca neîntemeiate, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 560/05 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 mai 2019 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5, art. 496 alin. (1) și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru o nouă judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2019, avocatul reclamantei a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de apel, fapt pentru care a formulat o cerere de amânare, urmând ca la termenul următor să facă dovada imposibilității prezentării sale, precum și a achitării taxei judiciare de timbru.

A mai învederat că, în mod greșit, instanța de apel a respins cererea de amânare și a anulat apelul, ca netimbrat, iar excepția netimbrării trebuia pusă în discuția părților, fiind necesară prezența părților, fie personal, fie prin reprezentant, chiar dacă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Conchizând, recurenta-reclamantă a arătat că taxa judiciară de timbru a fost achitată încă din 21 noiembrie 2018 și a atașat-o cererii de recurs.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât E. a solicitat respingerea recursului, aratând că la termenul de judecată din 30 ianuarie 2019, instanța de apel a pus în discuția părților cererea de amânare a apărătorului reclamantei, cerere la care s-a opus, având în vedere că aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și excepția de netimbrare a apelului, întrucât reclamantei i s-a pus în vedere să timbreze prin adresa din data de 14 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 4 martie 2020, completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) și alin. (7) C. proc. civ., formal, a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A., urmând ca încadrarea criticilor în motivele de casare să fie supusă dezbaterii părților, în sedință publică, și în condiții de contradictorialitate.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 22/A din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 560 din data de 05 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vrancea, reținându-se că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează că la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității, astfel cum prevede art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

A mai reținut instanța de apel că, la data de 14 noiembrie 2018, s-a emis o adresă către apelantă, cu mențiunea obligației de achitare a taxei de timbru în cuantum de 50 RON aferentă apelului, însă aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței până la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel, în mod greșit, a respins cererea de amânare depusă de reprezentantul său, fără a dezvolta argumente în acest sens și fără a indica în concret care este dispoziția legală încălcată de către instanța de apel.

Referitor la susținerea recurentei în sensul că excepția netimbrării trebuia pusă în discuția părților, fiind necesară prezența părților, personal sau prin reprezentant, chiar dacă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Înalta Curte constată că, astfel cum reiese din practicaua deciziei atacate, această excepție a fost pusă în discuția părților prezente la termenul de judecată din 30 ianuarie 2019, iar intimatul-pârât E., prezent la acel termen, a pus concluzii de admitere a excepției și de anulare a apelului, ca netimbrat.

Se reține, de asemenea, că regula în procesul civil este aceea că părțile nu sunt obligate să se prezinte, personal sau prin reprezentant, în fața instanței, în ședință, la termenul fixat pentru judecarea cauzei, fiind necesar numai ca acestea să fie legal citate, deoarece potrivit art. 153 C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Cum în contextul particular al cauzei, recurenta nu a indicat care este textul legal nesocotit de către instanța de apel, Înalta Curte constată că aceste susțineri nu pot fi circumscrise motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că apelul nu trebuia anulat, ca netimbrat, întrucât a achitat taxa judiciară de timbru încă din 21 noiembrie 2018, taxă pe care a atașat-o cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 470 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, iar potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Prin adresa emisă de instanța de apel la 14 noiembrie 2018 și comunicată apelantei-reclamante la 16 noiembrie 2018, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de apel, i s-a pus în vedere obligația ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Înalta Curte reține că recurenta a indicat formal dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a dezvoltat critici care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare, neindicând, în concret, dispoziția legală care a fost nesocotită de instanța de apel, în contextul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă la dosar.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

În ceea ce privește cererea intimaților-pârâți E. și D. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, constatând că aceștia au făcut dovada, potrivit bonului fiscal nr. 0933-00763 din 22 septembrie 2020, eliberat de S.C. F. S.R.L. Focșani, depus la dosar, a suportării cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de transport, și având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea formulată și va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata către intimații-pârâți E. și D. a sumei de 202,10 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți E. și D. a sumei de 202,10 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.