ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5330/2018

Ședința publică din data de 12 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 10 martie 2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței constatarea nulității absolute a clauzelor abuzive inserate în convențiile de credit nr. x/19.06.2007 și nr. x/19.06.2007, respectiv clauzele prevăzute în Condițiile generale ale acestor condiții, la Secțiunea 2-utilizarea creditului - pct. 2.4, precum și la Secțiunea 4 -plăți, pct. 4.1, 4.2, 4.3, clauze care, în ceea ce privește riscul ratei de schimb valutar au prevăzut în mod direct expunerea exclusivă a reclamantului la riscul ratei de schimb valutar și în mod direct limitarea acestui risc pentru bancă, fiind astfel unilateral protective pentru bancă; de asemenea, reclamanta a solicitat să se stabilizeze (înghețarea) cursul de schimb valutar CHF-leu și efectuarea plăților în temeiul convențiilor de credit la valoarea de la data încheierii convențiilor de credit, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditelor la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioada de valabilitate a acestuia, Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea diferențelor de curs valutar plătite de reclamanta de la data acordării creditelor, respectiv de la data de 19.06.2007 până la data de 01.03.2017, în suma totală de 102615.3575 RON, așa cum a rezultat din modul de calcul anexat pentru fiecare dintre convenții, dar și până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu dobânda legala de la data achitării fiecărei rate.

Prin sentința nr. 4155 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de pârâta B. S.A. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., luându-se act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A..

Prin decizia nr. 92/2018 din 06 februarie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței nr. 4155 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a prevederilor de la art. 2.4 și art. 4.3, prin care se prevede că "Eventualele diferențe de curs valutar sunt și vor fi suportate de împrumutat" cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe toată durata contractului în moneda CHF, la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor reprezentând diferența de curs valutar cu dobânda legală de la data achitării fiecărei rate la data plății efective și a obligat banca la 2500 RON cheltuieli de judecată; a respins în rest cererea, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 16 octombrie 2018.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 29 octombrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 92/2018 din 06 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 92/2018 din 06 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2018.