ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2173/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 9 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să dispună:

(1) constatarea existenței clauzelor abuzive din contractul de credit încheiat cu pârâta, față de mențiunea stabilită la:

- pct. 5 din condițiile speciale, anume:

"dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,50"

- pct. 9 lit. a) și b) din condițiile speciale, anume:

"Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar contabile: comision de acordare credit de 2,50 % flat; comision de administrare de 33,36 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1"

- art. 2.10.a din condițiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia"

- art. 3.9 din condițiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună."

(2) constatarea îmbogățirii fără just temei a pârâtei prin majorarea dobânzii fără a se stabili în procent cât este "dobânda de referință variabilă" și perceperea comisionului de administrare;

(3) restituirea tuturor sumelor achitate cu titlu de diferență de dobândă/rate de credit/comision de administrare încasate fără temei legal;

(4) obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro (44.400 de RON) cu titlu de daune morale;

(5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La data de 16.01.2015, reclamanta A. a depus o cerere precizatoare, iar, la data de 27.01.2015, a fost formulată de către reclamantă cerere completatoare la acțiunea inițial depusă în contradictoriu cu B. S.A., prin care a solicitat:

(1) să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit si eliminarea acesteia;

(2) să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb euro-leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului;

(3) să se dispună denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională;

(4) să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

La data de 26.06.2015, reclamanta A. a depus o nouă cerere precizatoare și modificatoare.

La data de 23.02.2015, pârâta B. S.A. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin reconvențională pretinzându-se să se dispună continuarea derulării contractului de credit bancar nr. x/23.06.2008 prin aplicarea mecanismului și nivelului dobânzii variabile după formula Euribor la 6 luni +marja fixă de 7 pp.

La data de 20.05.2015, au fost depuse de către pârâtă precizări cu privire la cererea reconvențională.

Prin sentința civilă nr. 9382 din 26 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2015

La solicitarea instanței, reclamanta A. a depus o cerere precizatoare la data de 07.01.2016, relevând, în esență, că:

- valoarea capătului de cerere privitor la dobândă este de 352.695,49 RON;

- valoarea dobânzii a cărei restituire o cere reclamanta este de 88.582,546 RON, echivalentul a 20.041,3 euro, calculată ca diferență între dobânda efectiv plătită și dobânda pe care reclamanta o consideră necesar de plătit, calculată după formula marja de 1,5% + Euribor la 3 luni.

Prin încheierea din data de 15.02.2016, tribunalul, în temeiul art. 210 alin. (2) C. proc. civ., a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de către pârâta B. S.A., în contradictoriu cu reclamanta A., formându-se dosarul nr. x/2016 (în care, ulterior, conform informațiilor din sistemul Ecris, s-a constatat perimată cererea, prin sentința civilă nr. 7036/7.11.2016, definitivă prin nerecurare).

Prin sentința civilă nr. 3136 din 23 mai 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015:

- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată și modificată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.;

- s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale cuprinse în art. 5 teza finală ("…dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,50.") și în art. 9, în ceea ce privește comisionul de acordare credit și comisionul de administrare, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008 și în art. 2.10.a) și în art. 3.9 din condițiile generale de creditare-anexă la contractul de credit bancar nr. x/23.06.2008;

- a fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele achitate, cu titlu de dobândă, în temeiul clauzei cuprinse în art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008, începând cu luna a 13-a de rambursare a creditului;

- a fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele achitate în temeiul clauzei cuprinse în art. 9, în ceea ce privește comisionul de administrare, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008;

- au fost respinse celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate;

- a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâta B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A..

Prin aceeași decizie, a fost admis apelul promovat de pârâta B. S.A., a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că au fost respinse, ca neîntemeiate, și capetele de cerere vizând constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 9 lit. a) și lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008, respectiv, în art. 3.9 din condițiile generale de creditare-anexă la contractul de credit bancar nr. x/23.06.2008, referitoare la comisionul de acordare credit și comisionul de administrare, obligarea pârâtei să restituie reclamantei sumele achitate, cu titlu de dobândă, în temeiul clauzei cuprinse în art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008, începând cu luna a 13-a de rambursare a creditului, precum și sumele achitate cu titlu de comision de administrare, în temeiul clauzei cuprinse în art. 9 lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/23.06.2008.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată în fond.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare și recurs incident.

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de pârâta B. S.A. prin care a solicitat în principal respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, susținând, în esență, admisibilitatea recursului în raport cu pct. 32 din decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

Analizând recursul formulat de reclamanta A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen care a fost prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se dispună:

(1) constatarea existenței clauzelor abuzive din contractul de credit încheiat cu pârâta, față de mențiunea stabilită la:

- pct. 5 din condițiile speciale, anume:

"dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,50"

- pct. 9 lit. a) și b) din condițiile speciale, anume:

"Pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar contabile: comision de acordare credit de 2,50 % flat; comision de administrare de 33,36 euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1"

- art. 2.10.a din condițiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia"

- art. 3.9 din condițiile generale din contractul de credit nr. x/23.06.2008, anume:

"Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzut la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună."

(2) constatarea îmbogățirii fără just temei a pârâtei prin majorarea dobânzii fără a se stabili în procent cât este "dobânda de referință variabilă" și perceperea comisionului de administrare;

(3) restituirea tuturor sumelor achitate cu titlu de diferență de dobândă/rate de credit/comision de administrare încasate fără temei legal;

(4) obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro (44.400 de RON) cu titlu de daune morale;

(5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La data de 16.01.2015, reclamanta A. a depus o cerere precizatoare, iar, la data de 27.01.2015, a fost formulată de către reclamantă cerere completatoare la acțiunea inițial depusă în contradictoriu cu B. S.A., prin care a solicitat:

(1) să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată în contractul de credit și eliminarea acesteia;

(2) să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb euro-leu la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului;

(3) să se dispună denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională;

(4) să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

La data de 26.06.2015, reclamanta A. a depus o nouă cerere precizatoare și modificatoare.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursul nu este admisibil, întrucât valoarea totală a pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. x/23.06.2008, ale cărui clauze se solicită a se constata ca fiind nule, este de 66.727,50 euro, iar anularea unor clauze punctuale nu poate depăși această sumă.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de C. în Dosarul nr. x/2014 și de D. și E. în Dosarul nr. x/2013 ale Curții de Apel Brașov, secția civilă, constatându-se că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv, Decizia Curții Constituționale își produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunțării Curții Constituționale, iar excepția a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că în cadrul dosarului de față, anterior declarării neconstituționalității textului, nu a fost invocată nici de părți, nici de instanță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 9 septembrie 2014, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se reține prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. F. S.R.L. împotriva sentinței nr. 20 din 19 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâta B. S.A. este de reținut că, potrivit art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ. dacă recursul principal (în speță recursul declarat de reclamantă A.) este inadmisibil, recursul incident rămâne fără efect.

Astfel, în condițiile în care soluția este aceea de inadmisibilitate a recursului declarat de reclamanta A., recursul incident declarat de pârâta B. S.A. apare ca fiind rămas fără efect, în raport cu prevederile menționate.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca fiind rămas fără efect, conform art. 491 coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Constată ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1665A/2017 din 13 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.