ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3663/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 11 noiembrie 2011, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., au solicitat instituirea unei servituți de trecere auto cu lățimea de 4 m și cu lungimea de aproximativ 60 m, asupra terenurilor aflate în proprietatea pârâților cu stabilirea unei despăgubiri la valoarea ce va rezulta din expertiză.

Prin sentința civilă nr. 1621 din data de 25 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâților E. (moștenitor al pârâtului C.), F., G., H. (moștenitor al pârâtei inițiale I.),

A fost admisă cererea de instituire a dreptului de trecere asupra terenurilor pârâților.

Prin decizia civilă nr. 152/A din data de 25 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civila, au fost admise apelurile declarate de pârâtul E., respectiv de pârâtele F. și G. A fost schimbată, în parte, sentința atacat! în sensul că a fost respins petitul privind instituirea dreptului de trecere pe terenul pârâților, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanții B. și A. au formulat recurs, depus la Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 22 iunie 2018.

Prin adresa emisă la data de 19 iulie 2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud a înaintat recursul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul secției I civile a instanței supreme la data de 23 iulie 2018.

În ședința publică de la termenul de judecată aleatoriu stabilit la data de 13 octombrie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, în raport de dispozițiile art. 4 pct. 1, coroborate cu prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte reține că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se reține că, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 11 noiembrie 2011, și având în vedere dispozițiile tranzitorii ale art. 24 din noul C. proc. civ., pricinii îi sunt incidente normele C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., "Curțile de apel judecă: (...) ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Prevederile art. 4 pct. 1 din același cod stipulează că "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

De asemenea, dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. prevăd expres că "recursul se soluționează de instanța imediat superioara celei care a pronunțat hotărârea in apel".

Cum în speță, acțiunea introductivă a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 4 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competența în materia recursului a instanței supreme, având în vedere că nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., cum reclamanții B. și A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 152/A din data de 25 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă în soluționarea căii de atac a apelului, Înalta Curte reține că instanța competentă să soluționeze cererea de recurs este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel Cluj - instanță în favoarea căreia urmează a declina competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 152/A din data de 25 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.10.2018.