ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3316/2018

Asupra cererii constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2395 din 13 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. prin care se solicita strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al instanței supreme.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire A.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Se reține că prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține însă că potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Totodată, din formularea art. 322 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, reiese ca enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsa ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii nr. 2395 din 13 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.10.2018.