ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.12.2016 sub nr. de dosar x/2016 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, anularea Deciziei nr. 2538/14.11.2016 emisă de pârâtul Fondul de Garantare Al Asiguraților.

Prin Sentința civilă nr. 1933 din 24 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1933 din 24 mai 2017 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința de fond este netemeinică și nelegală și că a formulat recurs deoarece sentința de fond conține elemente contrare cu realitatea exprimate de către FGA în mod repetat, reiterând de asemenea și situația de fapt prezentată prin cererea de chemare în judecată.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraților nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Reține așadar Înalta Curte că lipsa mențiunilor privind motivele de nelegalitate, din cuprinsul cererii de recurs, este sancționată de legiuitor cu anularea cererii.

Aceeași sancțiune este prevăzută de legiuitor și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Înalta Curte apreciază că simpla nemulțumire a părții în privința hotărârii pronunțate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația general că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitative de lege, or, în cazul de față recurentul nu indică motivele de recurs.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocate. Afirmația generală, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.

Sancțiunea anulării cererii ar putea fi evitată doar în ipoteza în care motivele invocate de parte ar putea fi încadrate de instanță între motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce nu este însă cazul în speță.

Observă Înalta Curte că recurentul-reclamant nu a adus nicio critică de nelegalitate dezlegărilor în drept ale instanței de fond, cu privire la textele de lege aplicabile în speță situației particulare a reclamantului.

Se observă că prin cererea de recurs recurentul nu face altceva decât să prezinte din nou instanței de control judiciar situația de fapt ce trebuia să fie avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 1933 din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 1933 din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV