ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 299/2020

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Legea nr. 226/2006, H.G. nr. 246/2007 și cele ale Codului muncii.

Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă, iar competența de soluționare în primă instanță este reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

Totodată, s-a reținut că la nivelul Curții de Apel Ploiești, prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, fiind practic "atribuită" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 12/20.07.2019, la art. I, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă, fiind schimbată soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum se stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

În acest context, considerând că măsurile Colegiului de conducere expuse sunt nelegale, o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Prin urmare, s-a apreciat că este lipsit de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat anterior suspendării executării dispuse de către instanța de judecată și că a fost efectuată procedura de regularizare de către judecătorii investiți.

Instanța a mai reținut că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

De altfel, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, fiind și logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Pentru toate considerentele învederate și potrivit dispozițiilor legale deja expuse, s-a apreciat că excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, este întemeiată, fiind declinată competența soluționării apelului în favoarea completelor specializate ale secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârilor Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019 și nr. 9/2019.

Prin încheierea din 20.11.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului de judecată, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri specializate în soluționarea litigiilor de muncă. A suspendat, din oficiu, judecata apelului, până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța în procedura regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții s-a reținut că excepția de necompetență materială funcțională, care a fost invocată din oficiu și admisă de completul inițial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv și nu putea să conducă la declinarea competenței în favoarea altor completuri specializate.

Contrar celor reținute de completul LM 21AII, instanța a apreciat că este deosebit de relevantă împrejurarea că prezenta cauză a fost repartizată completului nou înființat la data de 01.08.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de conducere, motiv pentru care judecătorii învestiți au efectuat procedura de regularizare în dosar, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluționare unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, înființat prin decizia nr. 47/2019 emisă de Președintele Curții de Apel Ploiești, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumția de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Cu privire la efectele sentinței nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, instanța a reținut că pe completurile respective nu se mai repartizează cauze, începând cu data de 21.08.2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluționeze în această materie. A interpreta în alt mod echivalează cu acordarea unui efect retroactiv suspendării.

În acest context, având în vedere că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 01.08.2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, 1A CIV.

Totodată, s-a mai reținut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ. și că decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 nu poate nici suspenda, nici anula sau invalida decizia președintelui instanței.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., a fost admisă excepția de necompetență materială procesuală a completului 1A CIV, fiind declinată competența de soluționare a apelului, în favoarea completului inițial învestit, LM 21A II.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al secției I Civile a Curții de Apel Ploiești pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalității, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Astfel, se reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel și prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată și repartizarea în data de 01.08.2019, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competența de soluționarea cauzei completului inițial învestit din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2020.