Decizia nr. 707/2020 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se constatate că a lucrat efectiv 100% din timpul de lucru în grupa a II-a, precum și obligarea pârâtei să elibereze adeverință privind încadrarea în grupa de muncă. În drept, a invocat Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Prin sentința civilă nr. 1670/15.07.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă, iar competența de soluționare în primă instanță este reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor. În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă. Totodată, s-a reținut că la nivelul Curții de Apel Ploiești, prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, fiind practic "atribuită" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal. Ulterior, prin Hotărârea nr. 12/20.07.2019, la art. I, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă, fiind schimbată soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum se stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019. În acest context, considerând că măsurile Colegiului de conducere expuse sunt nelegale, o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri. Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu. Prin urmare, s-a apreciat că este lipsit de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat anterior suspendării executării dispuse de către instanța de judecată și că a fost efectuată procedura de regularizare de către judecătorii investiți. Instanța a mai reținut că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii. Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale. De altfel, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, fiind și logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate. Pentru toate considerentele învederate și potrivit dispozițiilor legale deja expuse, s-a apreciat că excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, este întemeiată, fiind declinată competența soluționării apelului în favoarea completelor specializate ale secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârilor Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019 și nr. 9/2019.

Cauza a fost repartizată aleatoriu completului 17A CIV din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub același număr de dosar. Prin încheierea din 16.01.2020, pricina a fost scoasă de pe rolul completului 17A CIV și înaintată completului 13A CIV. Prin încheierea din 02.03.2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului de judecată 13A CIV și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri specializate în soluționarea litigiilor de muncă. A suspendat, din oficiu, judecata apelului, până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța în procedura regulatorului de competență. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 08.08.2019 și repartizat aleatoriu completului LM 21AII, complet specializat în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, începând cu data de 01.07.2019, potrivit deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești. Decizia nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești a fost fundamentată pe art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din 20 iulie 2019, prin care s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă de înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, în această hotărâre făcându-se trimitere la o altă Hotărâre a aceluiași colegiu, nr. 9/22.05.2019, art. II, prin care se aprobase propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale. Prin sentința nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu. În ceea ce privește efectele sentinței anterior menționate, Curtea a reținut că efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv, nr. 12/20.06.2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21.08.2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. În acest context, având în vedere că aprecierea asupra competenței materiale procesuale, cum este cazul în speță, se realizează în raport cu data sesizării instanței, respectiv data de 08.08.2019, moment care se situează anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluționarea litigiilor de muncă, cum este și completul de față, 13A CIV. Totodată, s-a mai reținut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ. și că decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 nu poate nici suspenda, nici anula sau invalida decizia președintelui instanței. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., a fost admisă excepția de necompetență materială procesuală a completului 13A CIV, fiind declinată competența de soluționare a apelului, în favoarea completului inițial învestit, LM 21A II.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2019 la 09.03.2020. Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar conform art. 136 alin. (4) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. În speță, instanța a fost învestită cu soluționarea în apel a unui litigiu de muncă și asigurări sociale. Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (...)". Prin art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu judecă în materie penală din cadrul instanței. Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal. În speță, apelul a fost înregistrat la 08.08.2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești și repartizat în mod aleatoriu completului specializat LM 21A II, constituit în temeiul art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești (denumit în continuare completul inițial învestit). Hotărârile Colegiului de conducere menționate mai sus au fost contestate de judecătorii Curții de Apel Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Având în vedere caracterul executoriu de drept al sentinței civile nr. 554/21.08.2019, instituit de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea completului competent să soluționeze apelul se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării, dar și întinderea acestora. Dacă efectele anulării unui act administrativ retroactivează, suspendarea executării unui asemenea act îi întrerupe vremelnic efectele, pentru viitor; atât timp cât actul administrativ nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, el se bucură în continuare de prezumția de legalitate. Prin urmare, efectele produse de hotărârile nr. 9/22.05.2019 și nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și cea la care s-a dispus măsura suspendării executării, 21.08.2019. În speță, apelul a fost repartizat aleatoriu completului inițial învestit la 08.08.2019, anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării parțiale a celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești. Prin decizia nr. 7/22.08.2019, președintele secției I Civile a Curții de Apel Ploiești a dispus repartizarea litigiilor de muncă doar către completele existente anterior adoptării hotărârilor Colegiului de conducere a căror executare a fost suspendată, concomitent cu blocarea de la repartizare a celor înființate în baza hotărârilor de Colegiu în discuție. Această împrejurare nu se poate constitui într-un argument valid pentru declinarea dosarelor înregistrate, ci dă expresie producerii doar pentru viitor a efectelor suspendării executării. Consecința suspendării executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești poate consta doar în blocarea repartizării dosarelor înregistrate ulterior către completurile înființate în baza respectivelor hotărâri. Suspendarea nu i-a afectat completului învestit anterior cu soluționarea apelului competența materială procesuală de a soluționa dosarele cu care a fost deja învestit. Nu corespunde realității faptul că suspendarea celor două hotărâri de Colegiu ar conduce către lipsirea de fundament a competenței funcționale în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, deoarece formațiuni de judecată se constituie prin hotărâre a Colegiului de conducere pentru a judeca, iar desființarea lor se produce tot prin hotărâre de Colegiu. De aceea, în situații de genul celei în cauză, cât timp a intervenit doar suspendarea, nu și anularea hotărârii de Colegiu prin care completurile au fost înființate, nu se poate considera că în lipsa unei hotărâri de Colegiu simetrice, ele au fost desființate. În aceasta constă diferența între anularea și suspendarea actului administrativ: dacă anularea hotărârilor de Colegiu ar fi determinat desființarea completurilor, suspendarea hotărârii produce doar efectul, pentru viitor (adică de la data suspendării), al nerepartizării unor dosare noi, spre judecată, respectivelor completuri. Nefiind însă desființate, ele rămân funcționale și își păstrează competența de a soluționa cauzele ce le fuseseră repartizate până la suspendarea hotărârii de Colegiu în baza căreia fuseseră înființate. De aceea, competența se raportează la momentul învestirii instanței. Declinându-și competența, completul inițial învestit a dat măsurii suspendării valențe specifice nulității, căci numai anularea unui act determină desființarea retroactivă a acestuia. Așa fiind, completul căruia i-a fost inițial repartizat apelul a fost legal învestit, acestuia revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii și al continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ. Din această perspectivă, verificarea competenței în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ. nu poate anihila teza potrivit căreia competența se raportează la momentul învestirii instanței; cu alte cuvinte, la primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța verifică, din oficiu, dacă era competentă la momentul învestirii ei. Or, în speță, completul inițial învestit era competent să judece apelul la data repartizării lui și, în considerarea argumentelor expuse anterior, rămâne competent să-l judece. Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.