ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentați prin arhiepiscop, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziilor nr. 4441, 4442, 4443, 4444, 4445, 4446, 4447, 4432, 4432, 4435, 4436, 4437, 4438, 4439, 4440, 4595, 4537, 4538, 4539 și 4540 din 19 noiembrie 2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare.

Totodată, au solicitat retrocedarea imobilelor situate în comuna Straja, județul Suceava, înscrise în CF nr. x a Com. cad. Straja, identice parcelelor cadastrale cu construcții nr. x.

Curtea de Apel Suceava, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 117 din 23 mai 2016, a respins cererea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2019, aflată la fila x din dosar, recurenții-reclamanți au solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurenții-reclamanți au formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamanții Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei împotriva Sentinței nr. 117 din 23 mai 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP