ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1274/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 06.01.2016, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B., reprezentați prin Arhiepiscop, au chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziilor din 29.10.2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare și retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a Comunei cadastrale Moldovița, identice parcelei cadastrale cu construcții nr. x; CF nr. x a Comunei cadastrale Moldovița, identice parcelei cadastrale cu construcții nr. x; CF nr. x a Comunei cadastrale Moldovița identice parcelelor cadastrale nr. x și y; Cf nr. x a Comunei cadastrale Moldovița identic parcelei cadastrale nr. x, în temeiul art. 1 - 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin Sentința nr. 186 din 5 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România. De asemenea, prin aceeași sentință s-a respins cererea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva Sentinței civile nr. 186 din 5 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

La data de 20 februarie 2019, recurenții-reclamanți A. și B. au depus, la dosar, cereri prin care au învederat faptul că renunță la recursul declarat în prezenta cauză, conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ.

Cererile de renunțare au fost comunicate intimatei - pârâte Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, cu mențiunea de a-și exprima punct de vedere, lipsa unui răspuns urmând a se considera acord tacit la renunțare.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererile de renunțare la calea de atac exercitată

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererile recurenților-reclamanți de renunțare la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 183 din 5 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurenților-reclamanți A. și B. la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 186 din 5 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2019.

GGC - ED