ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta Universitatea "D.C." din Târgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.R.A.C.I.S. și M.E.C.T.S.: - anularea Deciziei de neacreditare adoptată de Consiliul A.R.A.C.I.S., în urma soluționării contestației formulate în cursul procedurii de evaluare a programului de studii universitare de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" din cadrul Departamentului de Studii Masterale a Universității "D.C." din Târgu Mureș; - emiterea unei noi decizii de către Consiliul A.R.A.C.I.S., prin care, luând act de constatările Comisiei de soluționare a contestației, să se dispună acreditarea programului de studii masterale arătat; - obligarea pârâtului M.E.C.T.S.

să includă în proiectul hotărârii de guvern privind specializările acreditate programul de masterat masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului"; - obligarea pârâtei A.R.A.C.I.S. să publice hotărârea ce se va pronunța pe site-ul propriu. Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.R.A.C.I.S. a invocat în principal excepția inadmisibilității, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea excepției inadmisibilității, pârâta a arătat că actele emise de A.R.A.C.I.S. nu sunt acte administrative, avizul emis în vederea acreditării reprezentând o părere de care emitentul actului administrativ, în speță Guvernul, poate sau nu să țină cont. S-a opinat că avizele emise și care sunt avute în vedere de M.E.N.

la inițierea programului de acreditare, nu produc efecte juridice directe care să afecteze drepturile persoanelor juridice. Pârâta a apreciat că singura cenzură, pe care instanța ar putea-o exercita vizează nerespectarea procedurilor legale cu privire la întocmirea raportului și acordarea avizului și numai dacă aceste acte ar produce efecte juridice. Inadmisibilitatea a fost susținută de pârâtă și din perspectiva epuizării căilor de atac recunoscute de contractul părților. Pârâtul M.E.N. (fostă M.E.C.T.S.), prin întâmpinarea formulată, a invocat, în primul rând, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că emiterea actului administrativ de acordare a acreditării este condiționată de transmiterea avizului favorabil elaborat de A.R.A.C.I.S., astfel că în lipsa acestuia, ministerul nu poate emite ordin de acreditare, neavând competența de a evalua programul de studiu și de a constata îndeplinirea standardelor specifice.

S-a mai apreciat că ministerul nu poate avea calitate într-o acțiune de anulare a unor acte aparținând altui subiect de drept cu personalitate juridică și care nu se află în subordinea ministerului. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 263 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S. A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Universitatea "D.C." din Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâții A.R.A.C.I.S. și M.E.C.T.S.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: - În urma solicitării reclamantei, vizând acreditarea programului de studii universitare de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" din cadrul Departamentului de Studii Masterale a Universității "D.C." din Târgu Mureș, părțile au semnat Contractul de prestări servicii din 30 mai 2011, în temeiul căruia pârâta A.R.A.C.I.S. a procedat la evaluarea programului menționat; - În temeiul actelor întocmite de Comisia de experți și a Raportului A.R.A.C.I.S., Consiliul A.R.A.C.I.S.

a hotărât în data de 21 octombrie 2011 acordarea avizului de neacreditare, în condițiile în care Comisia a soluționat poziții relativ simple din Fișa vizitei, neputând finaliza evaluarea față de atitudinea rectorului reclamantei care a adus jigniri Comisiei și a refuzat să semneze Fișa și având în vedere că în baza constatărilor parțiale a rezultat neîndeplinirea unor standarde și indicatori de performanță; - Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 12 alin. (1) - (2) din contractul părților, s-a formulat contestație de către reclamantă, care a fost soluționată de Comisia de analiză a contestației, după finalizarea evaluării inițial întrerupte, în sensul propunerii acordării avizului de acreditare cu calificativul încredere limitată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.N., Curtea de Apel a constatat că reclamanta a înțeles că cheme în judecată acest pârât pentru obligarea sa la includerea în proiectul hotărârii de guvern privind specializările acreditate a programului de studii în discuție. Prerogativa arătată, în temeiul art. 31 lit. g) din O.U.G. nr. 75/2005, intră în sfera de atribuții a ministerului, astfel că nu se poate reține lipsa de identitate între autoritate obligată la inițierea acreditării și cea chemată în judecată. Asupra fondului acțiunii, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat un singur argument prin acțiunea introductivă, privind contradicția profundă existentă între constatarea Comisiei de soluționare a contestației și soluția Consiliului A.R.A.C.I.S.

Ca și chestiune prealabilă dezvoltării raționamentului juridic, instanța de fond a menționat că, în examinarea modului de soluționare a cererii de acreditare a reclamantei, va putea să cerceteze numai respectarea procedurilor prescrise de normele legale, neputând cenzura aprecierea profesională realizată de Consiliul A.R.A.C.I.S., câtă vreme această evaluare implică o judecată bazată pe cunoștințe de specialitate și nu un raționament juridic. Cu alte cuvinte, instanța poate interveni în verificarea exercitării dreptului de apreciere de către Consiliul A.R.A.C.I.S. numai pentru a stabili dacă prerogativa de apreciere a fost sau nu realizată cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Față de aceste precizări instanța de fond a reținut că A.R.A.C.I.S. este organul căruia îi aparține prerogativa validării raportului experților, în baza verificării respectării metodologiei de evaluare externă. Câtă vreme Consiliul dispune de un drept de apreciere, stabilind în urma unor dezbateri și a votului membrilor săi, dacă propune M.E.C.T.S. acreditarea sau, după caz, neacreditarea instituției solicitante, instanța nu poate reține existența unui element de nelegalitate în neînsușirea de către Consiliul A.R.A.C.I.S. a propunerii formulate de Comisia de experți și Comisia de soluționare a contestației.

A mai observat Curtea de Apel că, din Raportul întocmit, soluția la care s-a oprit Consiliul a fost motivată, apreciindu-se că raportul Comisiei de analiză a contestației justifică soluția de neacreditare și nu de acreditare cu încredere limitată, față de neîndeplinirea următoarelor standarde și indicatori de performanță: nu sunt conducători de doctorat care să activeze în programul supus evaluării; nu s-au identificat strategii actualizate de predare pentru fiecare disciplină; s-a recomandat reconsiderarea denumirii programului de masterat și restructurarea planului de învățământ.

În privința celorlalte argumente ale reclamantei, dezvoltate în concluziile scrise, instanța de fond a reținut următoarele: Faptul că vizita Comisiei de experți nu a fost inițial finalizată ori că evaluarea a fost continuată de Comisia pentru soluționarea contestației nu poate afecta legalitatea deciziei finale a Consiliului A.R.A.C.I.S., câtă vreme procedura de evaluare a fost parcursă, iar la adoptarea avizului, Consiliul a putut avea în vedere toate constatările experților. În același sens, este nerelevant pentru examinarea legalității avizului de neacreditare, adoptat de Consiliul A.R.A.C.I.S., dacă propunerea inițială a Comisiei de specialitate, care a ținut cont de evaluarea nefinalizată, a fost adoptată cu 8 sau 9 voturi, în condițiile în care în ședința Comisiei au fost prezenți 9 membri.

În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la nepublicarea în M. Of. și neintrarea în vigoare a "Ghidului de evaluare și asigurare a calității programelor de studii universitare și a instituțiilor de învățământ superior", instanța de fond a constatat că actul în cauză nu este un act normativ supus obligației de publicare. În final, prima instanță a reținut că în îndeplinirea rolului său de evaluator extern al calității educației, pârâta A.R.A.C.I.S. emite manuale și ghiduri de bune practici și proceduri de evaluare, motiv pentru care acordarea calificativelor nu poate fi apreciată ca depășind atribuțiile care i-au fost conferite de lege pârâtei. Acordarea unui calificativ nu excedează activității de evaluare, care, de altfel, nu implică doar constatări de fapt, așa cum susține reclamanta, ci și asumarea unei propuneri înaintate M.E.N.

în vederea acordării sau neacordării acreditării. În concluzie, Curtea de Apel a reținut că avizul de neacreditare contestat a fost emis de pârâtă cu respectarea condițiilor de legalitate impuse de lege, astfel că, ținând cont și de caracterul subsidiar al petitelor formulate în contradictoriu cu pârâtul de rând 2, acțiunea dedusă judecății, în întregul ei, este neîntemeiată. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Universitatea "D.C." Târgu Mureș. În motivarea acestuia s-a arătat: În ceea ce privește combaterea susținerilor instanței de fond precum că Ghidul activităților de evaluare a calității programelor de studii universitare și a instituțiilor de învățământ superior (în continuare "Ghidul") s-a arătat că potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 75/2005 și art. 7 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1.257/2005, A.R.A.C.I.S. are ca atribuții în domeniul acreditării evaluarea în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului. Drept urmare, evaluarea oricărei instituții sau program de studii universitare în vederea acreditării poate fi realizată de A.R.A.C.I.S. numai în temeiul unor "standarde" și a unei "metodologii" aprobate prin hotărâre a Guvernului. Chiar dacă instanța de fond a reținut că "Ghidul" nu intră în categoria actelor normative, potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005 și art. 7 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1.257/2005, acestea, pentru a produce efecte, "trebuie aprobate prin H.G." și publicate în "M. Of." împreună cu H.G.

prin care sunt aprobate, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Cu toate că "Ghidul" a fost elaborat de A.R.A.C.I.S. în exercitarea atribuțiilor sale, prevăzute de art. 17 lit. a), d) și h) din O.U.G. nr. 75/2005, pentru ca acesta să poată fi aplicat în activitatea de evaluare, trebuie să îndeplinească condițiile esențiale impuse de art. 17 lit. a) și b) din această ordonanță și de art. 7 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1.257/2005, adică să fie avizat de M.E.C.T.S. și să fie aprobat prin hotărâre a Guvernului. Mai mult, acesta trebuie publicat în "M. Of." alături de H.G. prin care a fost aprobat, conform principiului accesorium sequiturprincipale. Atâta timp cât, în temeiul "Ghidului", A.R.A.C.I.S.

acordă calificative instituțiilor de învățământ superior și programelor de studii evaluate, așa cum este și cazul programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului", nu se poate susține întemeiat că "Ghidul" este doar un "document tehnic", cum susține intimata A.R.A.C.I.S. și instanța de fond. În realitate, "Ghidul" este un veritabil "act normativ", într-adevăr, acordarea de calificative ține, în fiecare caz în parte, de "actul de decizie" al A.R.A.C.I.S., act care, însă este decis în urma verificării respectării de către entitățile evaluate a unor reguli înscrise în "Ghid". Finalmente, regulile înscrise în "Ghid", fiind aplicabile în toate situațiile în care A.R.A.C.I.S.

desfășoară activități de evaluare, au un evident și incontestabil "caracter normativ". Mai mult, caracterul de "act normativ" al Părții I a "Ghidului" se poate deduce cu destulă ușurință din denumirea acestuia, "Evaluarea externă în vederea acreditării programelor de studii (de licență și de masterat)", precum și din conținutul acestuia, care cuprinde "standarde", "standardele referință" și "indicatori de performanță". Față de cele relevate, chiar dacă A.R.A.C.I.S. este învestit cu dreptul de a decide acreditarea sau neacreditarea unui program de studii, deciziile acesteia trebuie luate într-un cadru normativ stabilit conform legii și, nicidecum în unul discreționar. Evident, în cazul supus judecății, A.R.A.C.I.S.

a nesocotit această elementară, dar esențială cerință pentru legalitatea activității sale de evaluare, împrejurare care impune anularea deciziei de neacreditare a programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" . În context, niciunul dintre actele normative aplicabile A.R.A.C.I.S. (Legea Educației naționale nr. 1/2011, O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1.418/2006) nu cuprinde vreo prevedere care să abiliteze A.R.A.C.I.S. să acorde calificative programelor și instituțiilor de învățământ superior pe care le-a evaluat. De fapt, acordarea de calificative excede "activității de evaluare", care implică doar constatări ale unor situații de fapt preexistente. Prin atitudinea sa, A.R.A.C.I.S.

s-a substituit M.E.N., singura autoritate publică din România abilitată să decidă asupra calității academice a programelor și instituțiilor de învățământ superior. Practic, A.R.A.C.I.S., într-un mod evident abuziv, s-a transformat, dintr-un "evaluator", într-o "autoritate de control ierarhic". Art. 2.2. din Contractul de prestări servicii din 19 mai 2011, încheiat de Universitate cu A.R.A.C.I.S. în vederea evaluării programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului", prevede că "evaluarea se realizează conform prevederilor art. 4.1.1 și 4.4 ale Metodologiei de evaluare externă, standardelor, standardelor de referință și listei indicatorilor de performanță a A.R.A.C.I.S. aprobate prin H.G.

nr. 1.418/2006" Contrar acestei dispoziții contractuale lipsite de echivoc, A.R.A.C.I.S. a realizat activitatea de evaluare în baza "Ghidului", împrejurare care contravine dispozițiilor art. 1166 și urm. C. civ. Pe cale de consecință, rezultatul evaluării, adică calificativul "neîncredere" și "propunerea de neacreditare" a programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" nu pot produce efecte, urmând a fi anulate. Contrar celor susținute de instanța de fond, cerințele O.U.G. nr. 75/2005 trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 24/2000 și, drept urmare: - "standardele" și "metodologia de evaluare", pentru a produce efecte, trebuie avizate de I.V.T.E.N. și aprobate prin H.G., conform art. 24 alin. (3) lit. a) din O.U.G.

nr. 75/2005. Astfel, potrivit acestui text, A.R.A.C.I.S. "elaborează, actualizează periodic și propune M.E.C.T.S. standardele, standardele de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul preuniversitar, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului". În cazul supus judecății, chiar dacă intimata și instanța de fond susțin că "Ghidul" este doar un document tehnic, în realitate, după cum am demonstrat mai sus, acesta este un veritabil "act normativ" care cuprinde "standarde", "standarde de referință" și "indicatori de performanță". În materie, intenția legiuitorului a fost de a cenzura, pe calea "hotărârilor de Guvern", stabilirea de "standarde", "standarde de referință" și "indicatori de performanță" după care are loc activitatea de evaluare academică și, nicidecum doar aspectul formal al denumirii actului în cauză; - H.G.

de aprobare a standardelor și metodologiei, împreună cu acestea, pentru a intra în vigoare, trebuie publicată în "M. Of.", conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. În condițiile în care, "standardele" și "metodologia", după care s-a realizat evaluarea în cazul supus judecății, nu sunt cele aprobate prin H.G. nr. 1.418/2006, la care s-a convenit prin Contractul de prestări servicii din 19 mai 2011, decizia Consiliului A.R.A.C.I.S. este evident "nelegală", împrejurare care obliga instanța de judecată să dispună anularea acesteia. Mai mult, împrejurarea că Decizia Consiliului A.R.A.C.I.S. de validare a raportului experților evaluatori excede limitelor prevăzute de lege, deoarece Consiliul A.R.A.C.I.S.

este abilitat să verifice raportul experților doar sub aspectul respectării metodologiei de evaluare, este considerat de instanța de fond ca fiind irelevantă. Și acest argument al instanței de fond este neîntemeiat și nelegal, deoarece: - evaluarea este făcută de experți evaluatori proprii ai A.R.A.C.I.S., adică de specialiști în domeniu, specialiști care sunt delegați pentru efectuarea misiunilor de evaluare externă a calității; - raportul întocmit de experții evaluatori ai A.R.A.C.I.S. este validat de către Departamentul de acreditare doar sub aspectul respectării metodologiei de evaluare externă, conform art. 31 lit. e) din O.U.G. nr. 75/2005 și art. 10 alin. (4) lit. f) din H.G. nr. 1.257/2005.

Astfel, constatările experților evaluatori cu privire la standardele verificate, concretizate în propunerile și rapoartele lor, nu pot fi cenzurate decât din perspectiva respectării regulilor după care se face evaluarea și, nicidecum sub aspectul conținutului. Această concluzie apare a fi susținută chiar și în considerentele instanței de fond, care arată că "Curtea reține că în examinarea modului de soluționare a cererii de acreditare a reclamantei va putea să cerceteze numai respectarea procedurilor prescrise de normele legale, neputând cenzura aprecierea profesională realizată de Consiliul A.R.A.C.I.S., câtă vreme această evaluare implică o judecată bazată pe cunoștințe de specialitate". Legiuitorul a lăsat în sarcina specialiștilor activitatea de evaluare propriu-zisă (activitate ce implică aprecieri bazate pe cunoștințe de specialitate), iar Consiliului A.R.A.C.I.S.

doar dreptul de a exercita controlul privind respectarea metodologiei după care se face evaluarea. În cazul de față, cu ocazia primei vizite, activitatea de evaluare a fost întreruptă și nu s-a încheiat evaluarea propriu zisă, nefiind îndeplinite obligațiile contractuale asumate, însă acest aspect a trecut neobservat de către Consiliul A.R.A.C.I.S., care, în loc să dispună finalizarea exilării, a apreciat că procesul de evaluare s-a desfășurat conform prevederilor Metodologiei de evaluare externă și Ghidului activităților de evaluare. Totuși, față de constatarea inițială, în care Consiliul A.R.A.C.I.S. a recunoscut că evaluarea nu a respectat metodologia A.R.A.C.I.S., a fost numită o nouă comisie pentru a continua evaluarea întreruptă cu ocazia primei vizite.

Chiar și în aceste condiții, deși Comisia de contestații a finalizat evaluarea și a propus acreditarea programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului", Consiliul A.R.A.C.I.S. și-a depășit atribuția de a aprecia doar dacă evaluarea s-a desfășurat cu respectarea Metodologiei de evaluare și a intervenit în domeniul constatărilor și aprecierilor profesionale ale experților care au realizat evaluarea propriu-zisă a programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" . 4. Apărările formulate în cauză Intimata A.R.A.C.I.S. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu pot fi reținute ca pertinente susținerile reclamantei cu privire la nepublicarea în M. Of.

și neintrarea în vigoare a "Ghidului activităților de evaluare a calității programelor de studii universitare și a instituțiilor de învățământ superior" Partea I - Evaluarea externă în vederea acreditării programelor de studii, document care a fost avut în vedere la acordarea calificativelor, din moment ce actul în cauză nu este un act normativ supus obligației de publicare în conformitate cu prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 24/2000. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Susținerile recurentei Universitatea "D.C." Târgu Mureș referitoare la nepublicarea "Ghidului" în M. Of., arătând că prin cele conținute acesta ar fi un veritabil act normativ, nu pot fi primite întrucât acesta nu îndeplinește nici din punct de vedere al conținutului acest caracter normativ, fiind un document emanând de la pârâta-intimată A.R.A.C.I.S., care are obligația de publicare a "Ghidului" doar pe pagina proprie de internet - obligație pe care de altfel și-a îndeplinit-o. Nu apare nicăieri obligația de publicare în M. Of. a acestui gen de documente întrucât ele nu se constituie în regulamente destinate informării publice.

De altfel, nici recurenta nu a susținut acest lucru ca o obligație legală ci ca o necesitate decurgând din conținutul "Ghidului". În ceea ce privește fondul contestației, subsumat faptului că Consiliul A.R.A.C.I.S. nu putea decât să valideze concluziile Comisiei de soluționare a contestațiilor, vor fi reținute următoarele aspecte: Conform dispozițiilor art. 31 lit. e) din O.U.G. nr. 75/2005: "Procedura de acreditare cuprinde următoarele activități: e) departamentul de acreditare al agenției de asigurare a calității (A.R.A.C.I.S.) validează raportul experților prin verificarea respectării metodologiei de evaluare externă", validarea externă realizându-se, conform lit. d) de către o comisie de expertiză în evaluare și acreditare numită de către A.R.A.C.I.S.

Termenul "validare" nu are nicidecum înțelesul de aprobare a raportului de evaluare aprobativ, respectiv de respingere a celui care concluzionează în sens contrar, Consiliul A.R.A.C.I.S. având conform H.G. nr. 1.418 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă și a listei indicatorilor de performanță a A.R.A.C.I.S. - "rolul de a evalua capacitatea managerială și educațională a furnizorului de educație ca, pe această bază, să poată ajunge în situația de a constata, și apoi a valida sau invalida, documentat și, public, funcționarea (pct. 1.5). Astfel analiza urmărește mai multe domenii precum: - capacitate instituțională; - eficacitate educațională; - managementul calității.

Ori, analizând în Consiliul A.R.A.C.I.S. raportul comisiei externe care propunea acordarea avizului de acreditare a calificativului încredere limitată a programului de studii universitare de master, s-a concluzionat faptul că acesta nu satisface cerințele normative, standardele și indicatorii specifici, față de constatările comisiei de analiză a contestației conform căreia: Programul de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului", a funcționat începând din anul universitar 2009 - 2010, conform aprobării Senatului Universității "D.C." din Târgu Mureș și s-a regăsit în Anexa 1 la Ordinul ministrului educației nr. 5.356 din 29 septembrie 2009 la domeniul "Finanțe". Aprobarea Senatului a fost obținută pe domeniul "Finanțe", ca atare, evaluarea pentru acreditare a fost solicitată pentru același domeniu - "Finanțe". Nu sunt conducători de doctorat care să activeze în programul supus evaluării.

Nu s-au identificat strategii actualizate de predare pentru fiecare disciplină. Evaluarea acestor lipsuri poate fi apreciată în mod diferit de către Comisia de contestații - în sensul avizului de încredere limitată, respectiv de Consiliul A.R.A.C.I.S. - în sensul respingerii, constatarea neîndeplinirii respectivelor criterii profesionale obligatorii conform H.G. nr. 1.418/2006, conducând la această concluzie. De asemenea, recurenta nu a contestat în mod punctual, valabil, nerealitatea celor consemnate în Raport, insistând asupra concluziei acordării avizului. În realitate, în lipsa unor indicatori cuantificabili, existența chiar doar a unei singure situații neconforme în oricare dintre domenii, poate fi apreciată în sensul neacreditării.

Astfel, neputând fi limitată marja de apreciere a Consiliului A.R.A.C.I.S. de concluziile unei comisii, instanța apreciază că hotărârea primei instanțe este, în ceea ce privește acest capăt de cerere temeinică și legală. În aceste condiții nu poate fi admis nici capătul de cerere de a fi obligat pârâtul-intimat M.E.N. să propună includerea specializărilor de master în H.G. referitoare la universitățile acreditate în acest sens, fiind vorba despre o acțiune subsecventă, cum de altfel prevăd dispozițiile H.G. nr. 1.418/2006 - pct. 1.5. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele ce preced, cum motivele de recurs nu apar întemeiate în conformitate cu dispozițiile art. 304, art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Universitatea "D.C." din Târgu Mureș împotriva Sentinței nr. 263 din 31 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015. Procesat de GGC - N