ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamanta Universitatea

"D.C." din Târgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâții

A.R.A.C.I.S. și M.E.C.T.S.:

- anularea Deciziei

de neacreditare adoptată de Consiliul A.R.A.C.I.S., în urma soluționării

contestației formulate în cursul procedurii de evaluare a programului de studii

universitare de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" din

cadrul Departamentului de Studii Masterale a Universității "D.C." din

Târgu Mureș;

- emiterea unei noi

decizii de către Consiliul A.R.A.C.I.S., prin care, luând act de constatările

Comisiei de soluționare a contestației, să se dispună acreditarea programului

de studii masterale arătat;

- obligarea pârâtului

M.E.C.T.S. să includă în proiectul hotărârii de guvern privind specializările

acreditate programul de masterat masterat "Resurse Turistice și Protecția

Mediului";

- obligarea pârâtei

A.R.A.C.I.S. să publice hotărârea ce se va pronunța pe site-ul propriu.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta A.R.A.C.I.S. a invocat în principal excepția

inadmisibilității, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

În susținerea

excepției inadmisibilității, pârâta a arătat că actele emise de A.R.A.C.I.S. nu

sunt acte administrative, avizul emis în vederea acreditării reprezentând o

părere de care emitentul actului administrativ, în speță Guvernul, poate sau nu

să țină cont. S-a opinat că avizele emise și care sunt avute în vedere de

M.E.N. la inițierea programului de acreditare, nu produc efecte juridice

directe care să afecteze drepturile persoanelor juridice. Pârâta a apreciat că

singura cenzură, pe care instanța ar putea-o exercita vizează nerespectarea

procedurilor legale cu privire la întocmirea raportului și acordarea avizului

și numai dacă aceste acte ar produce efecte juridice. Inadmisibilitatea a fost

susținută de pârâtă și din perspectiva epuizării căilor de atac recunoscute de

contractul părților.

Pârâtul M.E.N. (fostă

M.E.C.T.S.), prin întâmpinarea formulată, a invocat, în primul rând, excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că emiterea actului

administrativ de acordare a acreditării este condiționată de transmiterea avizului

favorabil elaborat de A.R.A.C.I.S., astfel că în lipsa acestuia, ministerul nu

poate emite ordin de acreditare, neavând competența de a evalua programul de

studiu și de a constata îndeplinirea standardelor specifice. S-a mai apreciat

că ministerul nu poate avea calitate într-o acțiune de anulare a unor acte

aparținând altui subiect de drept cu personalitate juridică și care nu se află

în subordinea ministerului.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 263 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S.

A respins acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta Universitatea "D.C."

din Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâții A.R.A.C.I.S. și M.E.C.T.S.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

- În urma solicitării

reclamantei, vizând acreditarea programului de studii universitare de masterat

"Resurse Turistice și Protecția Mediului" din cadrul Departamentului

de Studii Masterale a Universității "D.C." din Târgu Mureș, părțile

au semnat Contractul de prestări servicii din 30 mai 2011, în temeiul căruia

pârâta A.R.A.C.I.S. a procedat la evaluarea programului menționat;

- În temeiul actelor

întocmite de Comisia de experți și a Raportului A.R.A.C.I.S., Consiliul

A.R.A.C.I.S. a hotărât în data de 21 octombrie 2011 acordarea avizului de

neacreditare, în condițiile în care Comisia a soluționat poziții relativ simple

din Fișa vizitei, neputând finaliza evaluarea față de atitudinea rectorului

reclamantei care a adus jigniri Comisiei și a refuzat să semneze Fișa și având

în vedere că în baza constatărilor parțiale a rezultat neîndeplinirea unor

standarde și indicatori de performanță;

- Împotriva acestei

soluții, în temeiul art. 12 alin. (1) - (2) din contractul părților, s-a

formulat contestație de către reclamantă, care a fost soluționată de Comisia de

analiză a contestației, după finalizarea evaluării inițial întrerupte, în sensul

propunerii acordării avizului de acreditare cu calificativul încredere

limitată.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.N., Curtea de Apel

a constatat că reclamanta a înțeles că cheme în judecată acest pârât pentru

obligarea sa la includerea în proiectul hotărârii de guvern privind

specializările acreditate a programului de studii în discuție. Prerogativa

arătată, în temeiul art. 31 lit. g) din O.U.G. nr. 75/2005, intră în sfera de

atribuții a ministerului, astfel că nu se poate reține lipsa de identitate

între autoritate obligată la inițierea acreditării și cea chemată în judecată.

Asupra fondului

acțiunii, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat un singur argument

prin acțiunea introductivă, privind contradicția profundă existentă între

constatarea Comisiei de soluționare a contestației și soluția Consiliului

A.R.A.C.I.S.

Ca și chestiune

prealabilă dezvoltării raționamentului juridic, instanța de fond a menționat

că, în examinarea modului de soluționare a cererii de acreditare a reclamantei,

va putea să cerceteze numai respectarea procedurilor prescrise de normele

legale, neputând cenzura aprecierea profesională realizată de Consiliul

A.R.A.C.I.S., câtă vreme această evaluare implică o judecată bazată pe

cunoștințe de specialitate și nu un raționament juridic. Cu alte cuvinte,

instanța poate interveni în verificarea exercitării dreptului de apreciere de

către Consiliul A.R.A.C.I.S. numai pentru a stabili dacă prerogativa de

apreciere a fost sau nu realizată cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n)

din Legea nr. 554/2004, respectiv prin încălcarea limitelor competenței

prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Față de aceste

precizări instanța de fond a reținut că A.R.A.C.I.S. este organul căruia îi

aparține prerogativa validării raportului experților, în baza verificării

respectării metodologiei de evaluare externă. Câtă vreme Consiliul dispune de

un drept de apreciere, stabilind în urma unor dezbateri și a votului membrilor

săi, dacă propune M.E.C.T.S. acreditarea sau, după caz, neacreditarea

instituției solicitante, instanța nu poate reține existența unui element de

nelegalitate în neînsușirea de către Consiliul A.R.A.C.I.S. a propunerii

formulate de Comisia de experți și Comisia de soluționare a contestației.

A mai observat Curtea

de Apel că, din Raportul întocmit, soluția la care s-a oprit Consiliul a fost

motivată, apreciindu-se că raportul Comisiei de analiză a contestației

justifică soluția de neacreditare și nu de acreditare cu încredere limitată,

față de neîndeplinirea următoarelor standarde și indicatori de performanță: nu

sunt conducători de doctorat care să activeze în programul supus evaluării; nu

s-au identificat strategii actualizate de predare pentru fiecare disciplină;

s-a recomandat reconsiderarea denumirii programului de masterat și

restructurarea planului de învățământ.

În privința

celorlalte argumente ale reclamantei, dezvoltate în concluziile scrise,

instanța de fond a reținut următoarele:

Faptul că vizita

Comisiei de experți nu a fost inițial finalizată ori că evaluarea a fost

continuată de Comisia pentru soluționarea contestației nu poate afecta

legalitatea deciziei finale a Consiliului A.R.A.C.I.S., câtă vreme procedura de

evaluare a fost parcursă, iar la adoptarea avizului, Consiliul a putut avea în

vedere toate constatările experților. În același sens, este nerelevant pentru

examinarea legalității avizului de neacreditare, adoptat de Consiliul

A.R.A.C.I.S., dacă propunerea inițială a Comisiei de specialitate, care a ținut

cont de evaluarea nefinalizată, a fost adoptată cu 8 sau 9 voturi, în

condițiile în care în ședința Comisiei au fost prezenți 9 membri.

În ceea ce privește

susținerea reclamantei referitoare la nepublicarea în M. Of. și neintrarea în

vigoare a "Ghidului de evaluare și asigurare a calității programelor de

studii universitare și a instituțiilor de învățământ superior", instanța

de fond a constatat că actul în cauză nu este un act normativ supus obligației

de publicare.

În final, prima

instanță a reținut că în îndeplinirea rolului său de evaluator extern al

calității educației, pârâta A.R.A.C.I.S. emite manuale și ghiduri de bune

practici și proceduri de evaluare, motiv pentru care acordarea calificativelor

nu poate fi apreciată ca depășind atribuțiile care i-au fost conferite de lege

pârâtei. Acordarea unui calificativ nu excedează activității de evaluare, care,

de altfel, nu implică doar constatări de fapt, așa cum susține reclamanta, ci

și asumarea unei propuneri înaintate M.E.N. în vederea acordării sau

neacordării acreditării.

În concluzie, Curtea

de Apel a reținut că avizul de neacreditare contestat a fost emis de pârâtă cu

respectarea condițiilor de legalitate impuse de lege, astfel că, ținând cont și

de caracterul subsidiar al petitelor formulate în contradictoriu cu pârâtul de

rând 2, acțiunea dedusă judecății, în întregul ei, este neîntemeiată.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Universitatea "D.C." Târgu

Mureș.

În motivarea acestuia

s-a arătat:

În ceea ce privește

combaterea susținerilor instanței de fond precum că Ghidul activităților de

evaluare a calității programelor de studii universitare și a instituțiilor de

învățământ superior (în continuare "Ghidul") s-a arătat că potrivit

art. 17 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005 și art. 7 alin. (1) lit. b)

din H.G. nr. 1.257/2005, A.R.A.C.I.S. are ca atribuții în domeniul acreditării

evaluarea în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale

Guvernului.

Drept urmare,

evaluarea oricărei instituții sau program de studii universitare în vederea

acreditării poate fi realizată de A.R.A.C.I.S. numai în temeiul unor

"standarde" și a unei "metodologii" aprobate prin hotărâre

a Guvernului.

Chiar dacă instanța

de fond a reținut că "Ghidul" nu intră în categoria actelor

normative, potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 75/2005 și art. 7

alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1.257/2005, acestea, pentru a produce efecte,

"trebuie aprobate prin H.G." și publicate în "M. Of."

împreună cu H.G. prin care sunt aprobate, conform art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 24/2000.

Cu toate că

"Ghidul" a fost elaborat de A.R.A.C.I.S. în exercitarea atribuțiilor

sale, prevăzute de art. 17 lit. a), d) și h) din O.U.G. nr. 75/2005, pentru ca

acesta să poată fi aplicat în activitatea de evaluare, trebuie să îndeplinească

condițiile esențiale impuse de art. 17 lit. a) și b) din această ordonanță și

de art. 7 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1.257/2005, adică să fie avizat de

M.E.C.T.S. și să fie aprobat prin hotărâre a Guvernului. Mai mult, acesta

trebuie publicat în "M. Of." alături de H.G. prin care a fost

aprobat, conform principiului accesorium sequiturprincipale.

Atâta timp cât, în

temeiul "Ghidului", A.R.A.C.I.S. acordă calificative instituțiilor de

învățământ superior și programelor de studii evaluate, așa cum este și cazul

programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului", nu

se poate susține întemeiat că "Ghidul" este doar un "document

tehnic", cum susține intimata A.R.A.C.I.S. și instanța de fond. În

realitate, "Ghidul" este un veritabil "act normativ",

într-adevăr, acordarea de calificative ține, în fiecare caz în parte, de

"actul de decizie" al A.R.A.C.I.S., act care, însă este decis în urma

verificării respectării de către entitățile evaluate a unor reguli înscrise în

"Ghid". Finalmente, regulile înscrise în "Ghid", fiind

aplicabile în toate situațiile în care A.R.A.C.I.S. desfășoară activități de

evaluare, au un evident și incontestabil "caracter normativ".

Mai mult, caracterul

de "act normativ" al Părții I a "Ghidului" se poate deduce

cu destulă ușurință din denumirea acestuia, "Evaluarea externă în vederea

acreditării programelor de studii (de licență și de masterat)", precum și

din conținutul acestuia, care cuprinde "standarde", "standardele

referință" și "indicatori de performanță".

Față de cele

relevate, chiar dacă A.R.A.C.I.S. este învestit cu dreptul de a decide

acreditarea sau neacreditarea unui program de studii, deciziile acesteia

trebuie luate într-un cadru normativ stabilit conform legii și, nicidecum în

unul discreționar. Evident, în cazul supus judecății, A.R.A.C.I.S. a nesocotit

această elementară, dar esențială cerință pentru legalitatea activității sale

de evaluare, împrejurare care impune anularea deciziei de neacreditare a

programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului" .

În context, niciunul

dintre actele normative aplicabile A.R.A.C.I.S. (Legea Educației naționale nr.

1/2011, O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1.418/2006) nu cuprinde vreo prevedere

care să abiliteze A.R.A.C.I.S. să acorde calificative programelor și

instituțiilor de învățământ superior pe care le-a evaluat.

De fapt, acordarea de

calificative excede "activității de evaluare", care implică doar

constatări ale unor situații de fapt preexistente.

Prin atitudinea sa,

A.R.A.C.I.S. s-a substituit M.E.N., singura autoritate publică din România

abilitată să decidă asupra calității academice a programelor și instituțiilor

de învățământ superior. Practic, A.R.A.C.I.S., într-un mod evident abuziv, s-a

transformat, dintr-un "evaluator", într-o "autoritate de control

ierarhic".

Art. 2.2. din

Contractul de prestări servicii din 19 mai 2011, încheiat de Universitate cu

A.R.A.C.I.S. în vederea evaluării programului de masterat "Resurse Turistice

și Protecția Mediului", prevede că "evaluarea se realizează conform

prevederilor art. 4.1.1 și 4.4 ale Metodologiei de evaluare externă,

standardelor, standardelor de referință și listei indicatorilor de performanță

a A.R.A.C.I.S. aprobate prin H.G. nr. 1.418/2006"

Contrar acestei

dispoziții contractuale lipsite de echivoc, A.R.A.C.I.S. a realizat activitatea

de evaluare în baza "Ghidului", împrejurare care contravine

dispozițiilor art. 1166 și urm. C. civ.

Pe cale de

consecință, rezultatul evaluării, adică calificativul "neîncredere"

și "propunerea de neacreditare" a programului de masterat

"Resurse Turistice și Protecția Mediului" nu pot produce efecte,

urmând a fi anulate.

Contrar celor

susținute de instanța de fond, cerințele O.U.G. nr. 75/2005 trebuie coroborate

cu cele ale Legii nr. 24/2000 și, drept urmare:

-

"standardele" și "metodologia de evaluare", pentru a

produce efecte, trebuie avizate de I.V.T.E.N. și aprobate prin H.G., conform

art. 24 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2005. Astfel, potrivit acestui

text, A.R.A.C.I.S. "elaborează, actualizează periodic și propune

M.E.C.T.S. standardele, standardele de referință și indicatorii de performanță

pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul preuniversitar, care

se aprobă prin hotărâre a Guvernului". În cazul supus judecății, chiar

dacă intimata și instanța de fond susțin că "Ghidul" este doar un

document tehnic, în realitate, după cum am demonstrat mai sus, acesta este un

veritabil "act normativ" care cuprinde "standarde",

"standarde de referință" și "indicatori de performanță". În

materie, intenția legiuitorului a fost de a cenzura, pe calea "hotărârilor

de Guvern", stabilirea de "standarde", "standarde de

referință" și "indicatori de performanță" după care are loc

activitatea de evaluare academică și, nicidecum doar aspectul formal al

denumirii actului în cauză;

- H.G. de aprobare a

standardelor și metodologiei, împreună cu acestea, pentru a intra în vigoare,

trebuie publicată în "M. Of.", conform art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 24/2000.

În condițiile în

care, "standardele" și "metodologia", după care s-a

realizat evaluarea în cazul supus judecății, nu sunt cele aprobate prin H.G.

nr. 1.418/2006, la care s-a convenit prin Contractul de prestări servicii din

19 mai 2011, decizia Consiliului A.R.A.C.I.S. este evident

"nelegală", împrejurare care obliga instanța de judecată să dispună

anularea acesteia.

Mai mult,

împrejurarea că Decizia Consiliului A.R.A.C.I.S. de validare a raportului

experților evaluatori excede limitelor prevăzute de lege, deoarece Consiliul

A.R.A.C.I.S. este abilitat să verifice raportul experților doar sub aspectul

respectării metodologiei de evaluare, este considerat de instanța de fond ca

fiind irelevantă.

Și acest argument al

instanței de fond este neîntemeiat și nelegal, deoarece:

- evaluarea este

făcută de experți evaluatori proprii ai A.R.A.C.I.S., adică de specialiști în

domeniu, specialiști care sunt delegați pentru efectuarea misiunilor de

evaluare externă a calității;

- raportul întocmit

de experții evaluatori ai A.R.A.C.I.S. este validat de către Departamentul de

acreditare doar sub aspectul respectării metodologiei de evaluare externă,

conform art. 31 lit. e) din O.U.G. nr. 75/2005 și art. 10 alin. (4) lit. f) din

H.G. nr. 1.257/2005.

Astfel, constatările

experților evaluatori cu privire la standardele verificate, concretizate în

propunerile și rapoartele lor, nu pot fi cenzurate decât din perspectiva

respectării regulilor după care se face evaluarea și, nicidecum sub aspectul

conținutului.

Această concluzie apare

a fi susținută chiar și în considerentele instanței de fond, care arată că

"Curtea reține că în examinarea modului de soluționare a cererii de

acreditare a reclamantei va putea să cerceteze numai respectarea procedurilor

prescrise de normele legale, neputând cenzura aprecierea profesională realizată

de Consiliul A.R.A.C.I.S., câtă vreme această evaluare implică o judecată

bazată pe cunoștințe de specialitate".

Legiuitorul a lăsat

în sarcina specialiștilor activitatea de evaluare propriu-zisă (activitate ce

implică aprecieri bazate pe cunoștințe de specialitate), iar Consiliului

A.R.A.C.I.S. doar dreptul de a exercita controlul privind respectarea

metodologiei după care se face evaluarea.

În cazul de față, cu

ocazia primei vizite, activitatea de evaluare a fost întreruptă și nu s-a

încheiat evaluarea propriu zisă, nefiind îndeplinite obligațiile contractuale

asumate, însă acest aspect a trecut neobservat de către Consiliul A.R.A.C.I.S.,

care, în loc să dispună finalizarea exilării, a apreciat că procesul de

evaluare s-a desfășurat conform prevederilor Metodologiei de evaluare externă

și Ghidului activităților de evaluare.

Totuși, față de

constatarea inițială, în care Consiliul A.R.A.C.I.S. a recunoscut că evaluarea

nu a respectat metodologia A.R.A.C.I.S., a fost numită o nouă comisie pentru a

continua evaluarea întreruptă cu ocazia primei vizite.

Chiar și în aceste

condiții, deși Comisia de contestații a finalizat evaluarea și a propus

acreditarea programului de masterat "Resurse Turistice și Protecția Mediului",

Consiliul A.R.A.C.I.S. și-a depășit atribuția de a aprecia doar dacă evaluarea

s-a desfășurat cu respectarea Metodologiei de evaluare și a intervenit în

domeniul constatărilor și aprecierilor profesionale ale experților care au

realizat evaluarea propriu-zisă a programului de masterat "Resurse

Turistice și Protecția Mediului" .

formulate în cauză

Intimata A.R.A.C.I.S.

prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu

pot fi reținute ca pertinente susținerile reclamantei cu privire la

nepublicarea în M. Of. și neintrarea în vigoare a "Ghidului activităților

de evaluare a calității programelor de studii universitare și a instituțiilor

de învățământ superior" Partea I - Evaluarea externă în vederea acreditării

programelor de studii, document care a fost avut în vedere la acordarea

calificativelor, din moment ce actul în cauză nu este un act normativ supus

obligației de publicare în conformitate cu prevederile art. II alin. (1) din

Legea nr. 24/2000.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept relevante

Susținerile

recurentei Universitatea "D.C." Târgu Mureș referitoare la

nepublicarea "Ghidului" în M. Of., arătând că prin cele conținute

acesta ar fi un veritabil act normativ, nu pot fi primite întrucât acesta nu

îndeplinește nici din punct de vedere al conținutului acest caracter normativ,

fiind un document emanând de la pârâta-intimată A.R.A.C.I.S., care are

obligația de publicare a "Ghidului" doar pe pagina proprie de internet

- obligație pe care de altfel și-a îndeplinit-o.

Nu apare nicăieri

obligația de publicare în M. Of. a acestui gen de documente întrucât ele nu se

constituie în regulamente destinate informării publice. De altfel, nici

recurenta nu a susținut acest lucru ca o obligație legală ci ca o necesitate

decurgând din conținutul "Ghidului".

În ceea ce privește

fondul contestației, subsumat faptului că Consiliul A.R.A.C.I.S. nu putea decât

să valideze concluziile Comisiei de soluționare a contestațiilor, vor fi reținute

următoarele aspecte:

Conform dispozițiilor

art. 31 lit. e) din O.U.G. nr. 75/2005:

"Procedura de

acreditare cuprinde următoarele activități:

e) departamentul de

acreditare al agenției de asigurare a calității (A.R.A.C.I.S.) validează

raportul experților prin verificarea respectării metodologiei de evaluare

externă", validarea externă realizându-se, conform lit. d) de către o

comisie de expertiză în evaluare și acreditare numită de către A.R.A.C.I.S.

Termenul

"validare" nu are nicidecum înțelesul de aprobare a raportului de

evaluare aprobativ, respectiv de respingere a celui care concluzionează în sens

contrar, Consiliul A.R.A.C.I.S. având conform H.G. nr. 1.418 din 11 octombrie

2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă și a listei indicatorilor

de performanță a A.R.A.C.I.S. - "rolul de a evalua capacitatea managerială

și educațională a furnizorului de educație ca, pe această bază, să poată ajunge

în situația de a constata, și apoi a valida sau invalida, documentat și,

public, funcționarea (pct. 1.5).

Astfel analiza

urmărește mai multe domenii precum:

- capacitate

instituțională;

- eficacitate

educațională;

- managementul

calității.

Ori, analizând în

Consiliul A.R.A.C.I.S. raportul comisiei externe care propunea acordarea

avizului de acreditare a calificativului încredere limitată a programului de

studii universitare de master, s-a concluzionat faptul că acesta nu satisface

cerințele normative, standardele și indicatorii specifici, față de constatările

comisiei de analiză a contestației conform căreia:

Programul de masterat

"Resurse Turistice și Protecția Mediului", a funcționat începând din

anul universitar 2009 - 2010, conform aprobării Senatului Universității

"D.C." din Târgu Mureș și s-a regăsit în Anexa 1 la Ordinul

ministrului educației nr. 5.356 din 29 septembrie 2009 la domeniul

"Finanțe". Aprobarea Senatului a fost obținută pe domeniul

"Finanțe", ca atare, evaluarea pentru acreditare a fost solicitată

pentru același domeniu - "Finanțe".

Nu sunt conducători

de doctorat care să activeze în programul supus evaluării.

Nu s-au identificat

strategii actualizate de predare pentru fiecare disciplină.

Evaluarea acestor

lipsuri poate fi apreciată în mod diferit de către Comisia de contestații - în

sensul avizului de încredere limitată, respectiv de Consiliul A.R.A.C.I.S. - în

sensul respingerii, constatarea neîndeplinirii respectivelor criterii

profesionale obligatorii conform H.G. nr. 1.418/2006, conducând la această

concluzie.

De asemenea,

recurenta nu a contestat în mod punctual, valabil, nerealitatea celor

consemnate în Raport, insistând asupra concluziei acordării avizului.

În realitate, în

lipsa unor indicatori cuantificabili, existența chiar doar a unei singure

situații neconforme în oricare dintre domenii, poate fi apreciată în sensul

neacreditării.

Astfel, neputând fi

limitată marja de apreciere a Consiliului A.R.A.C.I.S. de concluziile unei

comisii, instanța apreciază că hotărârea primei instanțe este, în ceea ce

privește acest capăt de cerere temeinică și legală.

În aceste condiții nu

poate fi admis nici capătul de cerere de a fi obligat pârâtul-intimat M.E.N. să

propună includerea specializărilor de master în H.G. referitoare la

universitățile acreditate în acest sens, fiind vorba despre o acțiune

subsecventă, cum de altfel prevăd dispozițiile H.G. nr. 1.418/2006 - pct. 1.5.

soluției adoptate în recurs

Față de cele ce

preced, cum motivele de recurs nu apar întemeiate în conformitate cu

dispozițiile art. 304, art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Universitatea "D.C." din Târgu Mureș împotriva Sentinței

nr. 263 din 31 mai 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - N