ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2018

HOTĂRÂRE
16.01.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia

nr. 19/2018

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești la data de 31.03.2016,

reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., restituirea sumei

de de 252 lei, sumă poprită necuvenit prin dosarul de executare nr.

133 din 27 aprilie 2015.

Prin

sentința civilă nr. 783 din 22 septembrie 2016, pronunțată

de Judecătoria Liești, s-a admis cererea reclamantului A. și a

fost obligat pârâtul B. să plătească acestuia suma de 252 lei cu

titlu de pretenții și 118,90 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia

nr. 695 din 25.05.2017, pronunțată de Tribunalul Galați, secția

I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței

nr. 783 din 22 septembrie 2016 a Judecătoriei Liești, pe care a

schimbat-o în tot și, în rejudecare, s-a respins cererea de chemare în

judecată ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei din urmă decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la

Tribunalul Galați, la data de 06 iulie 2017.

Tribunalul

Galați a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre

soluționare, Curții de Apel Galați.

Prin decizia

nr. 143/R din 04.10.2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă,

a declinat competența de soluționare a recursului declarat de

reclamantul A. împotriva deciziei nr. 695 din 25.05.2017, pronunțată

de Tribunalul Galați, secția I civilă, în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 10 noiembrie 2017 și

trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie,

completului de filtru nr. 2.

Prin

rezoluția completului din data de 14 noiembrie 2017, s-a fixat termen de

judecată la 16 ianuarie 2018 în vederea discutării competenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în

judecarea cererii de recurs.

La acest

termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de

față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor

argumente:

Soluția

de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel

Galați, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr.

369/2017 (pct. 31) și la dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483

alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța

supremă.

Pe de o

parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este

incidentă cauzei, având în vedere data pronunțării

hotărârii instanței de apel - 25 mai 2017 și data

publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în M.

Of. nr. 582/20.07.2017 raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din

Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general

obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în M. Of.).

Astfel fiind,

dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a

instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este

lipsită de temei.

În egală

măsură, este lipsită de fundament soluția de declinare a

judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate

cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C.

proc. civ.

Potrivit art.

97 pct. 1 C. proc. civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție

judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de

apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de

lege”, ceea ce înseamnă că instanța supremă are

competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la

deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe

fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să

atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Dispozițiile

art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., invocate, de asemenea, în decizia

de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze

soluția curții de apel și legala învestire a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Potrivit art.

483 alin. (3) C. proc. civ., „recursul urmărește să supună

Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în

condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu

regulile de drept aplicabile”, fiind vorba așadar de reglementarea

obiectului și scopului recursului.

Această

verificare a legalității se realizează însă, în cazurile în

care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică

potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Conform art.

483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității

cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte

instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în

materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum în

speță, acțiunea cu care a fost învestită prima

instanță - judecătoria - a fost soluționată în apel de

tribunal, rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C.

proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a

instanței supreme.

Aceasta

întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții

de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz

prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor),

care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

O altfel de

interpretare care să atribuie competența de drept comun a

instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce

face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale

jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în

contradicție cu dispozițiile constituționale [conform art. 126

alin. (2) din Constituție: „competența instanțelor judecătorești

și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege”] și

cu cele ale art. 122 C. proc. civ. („reguli noi de competență pot fi

stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”).

Pentru aceste

considerente, stabilind că a avut loc o nelegală dezînvestire a

Curții de Apel Galați, Înalta Curte va declina competența de

soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic

superioară celei care a realizat judecata în apel.

Declină

competența de soluționare a recursului formulat de reclamantul A.

împotriva deciziei civile nr. 695 din data de 25 mai 2017, pronunțată

de Tribunalul Galați, secția I civilă, în favoarea Curții

de Apel Galați.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2444/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 537 din 11.07.2017 pronunțată de Judecătoria Liești, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul A. și s-a respins cererea formulată de reclamant
ÎCCJ 2018-01-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2018
Decizia nr. 54/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 79 din 29 ianuarie 2016 pronunțată în Dosar nr. x/838/2015, Judecătoria Liești a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2018-10-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3559/2018
admise. A compensat cheltuielile de judecată, până la concurența sumei de 1.050 RON și a dispus obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 1.050 RON către pârâtul-reclamant, reprezentând rest de cheltuieli de judecată după compensare. Î
ÎCCJ 2018-05-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1774/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin sentința civilă nr. 569 din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/231/2016, Judecătoria Focșani a admis acțiunea formulată de reclamantul A.; a fost obligat pârâtul B. să plătească r
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3560/2018
ar. De asemenea, la data de 6 iunie 2017 (data depunerii cererii la oficiul poștal), au formulat apel incident reclamanții A. și B. împotriva aceleiași sentințe. Prin Decizia civilă nr. 148 din 6 februarie 2018, Tribunalul Galați, secția I
Sursă