ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2018

Decizia nr. 54/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 79 din 29 ianuarie 2016 pronunțată în Dosar nr. x/838/2015, Judecătoria Liești a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale. Prin decizia nr. 59 din 26 ianuarie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/838/2015, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins apelul reclamantului A. împotriva sentinței menționate; a obligat reclamantul la plata, către pârât, a sumei de 44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 831 din 21 iunie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/121/2017, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei anterior arătate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă. Prin decizia nr. 155/R din 1 noiembrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/121/2017, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 decembrie 2017. Prin rezoluția din 12 decembrie 2017 s-a fixat termen la 17 ianuarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea argumentelor ce succed: Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Galați, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 (pct. 31) și la dispozițiile art. 97 pct. 1 șl art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța supremă. Pe de o parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidentă cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii tribunalului și data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. (nr. 582/20.07.2017) raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viilor (ulterior publicării în M. Of.).

Astfel fiind, dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei. În egală măsură, este lipsită de fundament soluția de declinare a judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”, ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., invocate de asemenea, în decizia de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze soluția curții de apel și legala învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, fiind vorba așadar de reglementarea obiectului și scopului recursului. Această verificare a legalității se realizează însă, în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Conform art. 483 alin. (4) C. proc.

civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.). Cum în speță, în litigiul de fond acțiunea a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul (instanță ce a pronunțat o hotărâre atacată apoi cu contestație în anulare, supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în speță Curtea de Apel), rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme. Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce tace obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale [conform art. 326 alin. (2) din Constituție „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege”] și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. („reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”). Pentru aceste considerente, stabilind că a avut loc o nelegală dezînvestire a Curții de Apel Galați, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 831 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Galați, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Galați. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2018.