ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 54/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia
nr. 54/2018
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 79 din 29 ianuarie 2016 pronunțată în Dosar nr. x/838/2015,
Judecătoria Liești a respins, ca neîntemeiată, acțiunea
reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect obligarea
pârâtului la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Prin decizia
nr. 59 din 26 ianuarie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/838/2015,
Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins apelul
reclamantului A. împotriva sentinței menționate; a obligat
reclamantul la plata, către pârât, a sumei de 44 lei, reprezentând
cheltuieli de judecată.
Prin decizia
nr. 831 din 21 iunie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/121/2017,
Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins, ca
nefondată, contestația în anulare formulată de reclamantul A.
împotriva deciziei anterior arătate.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul
Curții de Apel Galați, secția I civilă.
Prin decizia
nr. 155/R din 1 noiembrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/121/2017,
Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a declinat
competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 8 decembrie 2017.
Prin
rezoluția din 12 decembrie 2017 s-a fixat termen la 17 ianuarie 2018, în
vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție în soluționarea recursului.
La acest
termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de
necompetență, pe care o va admite, în considerarea argumentelor ce
succed:
Soluția
de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel
Galați, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr.
369/2017 (pct. 31) și la dispozițiile art. 97 pct. 1 șl art. 483
alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța
supremă.
Pe de o
parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidentă
cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii tribunalului
și data publicării deciziei Curții Constituționale în M.
Of. (nr. 582/20.07.2017) raportat la dispozițiile art. 147 alin. (4) din
Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general
obligatorii pentru viilor (ulterior publicării în M. Of.).
Astfel fiind,
dezînvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a
instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este
lipsită de temei.
În egală
măsură, este lipsită de fundament soluția de declinare a
judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate
cu dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C.
proc. civ.
Potrivit art.
97 pct. 1 C. proc. civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție
judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de
apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de
lege”, ceea ce înseamnă că instanța supremă are
competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la
deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe
fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să
atragă judecata în recurs de către instanța supremă.
Dispozițiile
art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., invocate de asemenea, în decizia
de declinare, nu sunt nici ele în măsură să fundamenteze
soluția curții de apel și legala învestire a Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Potrivit art.
483 alin. (3) C. proc. civ., „recursul urmărește să supună Înaltei
Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile
legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept
aplicabile”, fiind vorba așadar de reglementarea obiectului și
scopului recursului.
Această
verificare a legalității se realizează însă, în cazurile în
care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică
potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Conform art.
483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității
cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte
instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în
materia recursului (art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3 C. proc. civ.).
Cum în
speță, în litigiul de fond acțiunea a învestit în primă
instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a
realizat-o tribunalul (instanță ce a pronunțat o hotărâre
atacată apoi cu contestație în anulare, supusă recursului la
instanța ierarhic superioară, în speță Curtea de Apel),
rezultă că nu este incidentă norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ.,
care reglementează competența în materia recursului a instanței
supreme.
Aceasta
întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții
de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz
prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor),
care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
O altfel de
interpretare care să atribuie competența de drept comun a
instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce
tace obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale
jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în
contradicție cu dispozițiile constituționale [conform art. 326
alin. (2) din Constituție „competența instanțelor
judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute
numai de lege”] și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. („reguli noi de
competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor
prezentului cod”).
Pentru aceste
considerente, stabilind că a avut loc o nelegală dezînvestire a
Curții de Apel Galați, Înalta Curte va declina competența de
soluționare a cauzei în favoarea acesteia, ca instanță ierarhic
superioară celei care a realizat judecata în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină
competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A.
împotriva deciziei nr. 831 din 21 iunie 2017 a Tribunalului Galați,
secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Galați.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2018.