ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5010/2018

HOTĂRÂRE
20.11.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5010/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.09.2016 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună desființarea contractului de vânzare-cumpărare cu obligație de întreținere, autentificat sub nr. x/18.12.2002 de B.N.P. E., să constate nulitatea absolută parțială a contractului, în ce privește clauza de vânzare-cumpărare și să o repună în situația anterioară încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2200/18.05.2017, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 7/09.01.2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva deciziei din apel, C., D. și B. au declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Suceava și înaintat spre soluționare Curții de Apel Suceava, secția I civilă, care, prin decizia nr. 142/14.06.2018, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Suceava, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 09.01.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Suceava, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-pârâți C., D. și B. împotriva deciziei nr. 7/09.01.2018, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-11-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4633/2018
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 24.02.2015 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca
ÎCCJ 2018-12-11
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5302/2018
reclamanți a sumelor percepute cu titlu comision de procesare și administrare; a respins celelalte capete de cerere; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON. Împotriva acestei sent
ÎCCJ 2018-05-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2126/2018
ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.. A fost obligat intimatul A. să plătească apelantului C. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 1201,5 RON. In
ÎCCJ 2018-11-14
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4854/2018
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C
ÎCCJ 2018-10-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4382/2018
Ședința publică din data de 17 octombrie 2018 Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4221 din 9 noiembrie 2016 Judecătoria Suceava a admis în parte acțiunea civi
Sursă