ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2018

Ședința publică din data de 21 martie 2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9439/2015 din 10 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-Jiu, invocată de către pârâta A. S.A, în întâmpinare.

A fost declinată competența de soluționare a acțiunii având ca obiect anulare act, obligație de a face și pretenții, formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. și A. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, în favoarea Judecătoriei Motru.

Prin sentința civilă nr. 1621 din 5 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a A. S.A. - Agenția Târgu Jiu, invocată de pârâta A. S.A. S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele A. S.A. și Sucursala Tg-Jiu A.. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 2 din actul adițional nr. x/07.02.2011 la Contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. x din 09.07.2008 referitoare la comisionul de prestare a serviciului solicitat, respectiv restructurare/reeșalonare ca fiind abuzive. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 3 din actul adițional nr. x/29.05.2012 la contractul de împrumut, referitoare la comisionul de prestare a serviciului solicitat, respectiv restructurare/reeșalonare ca fiind abuzive. Au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 231,11 CHF și a sumei de 50 Euro încasate cu titlu de comision restructurare/reeșalonare, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la restituirea integrală a acestora. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 9.2 din contractul de împrumut ca fiind abuzive. S-a respins în rest cererea. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 800 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 283 din 18 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, au fost admise apelurile declarate de apelantul-reclamant B. și apelanta-intimată A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1621/05.09.2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2015. S-a schimbat sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor de la art. 3.2, art. 3.3 din contractul de credit privind marja variabilă. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 5 din contractul de credit privind comisionul de rambursare anticipată. S-a constatat că riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a împrumutatului, în mod abuziv și dispune plata ratelor la cursul de schimb valutar al CHF de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor reprezentând diferența de curs valutar cu dobânda legală. S-a respins cererea de constatare a nulității absolute a clauzelor de la art. 2 din Actul adițional x/2011 și art. 3 din Actul adițional nr. x/2012 privind comisionul de restructurare/reeșalonare credit. Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la clauza de la art. 9.2 din contract și cu privire la cheltuielile de judecată. A fost obligată intimata pârâtă către apelantul reclamant la 800 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția de necompetență materială, în raport de dispozițiile art. 96 alin. (3) și 483 alin. (3) și (4) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 206/2017 din 14 decembrie 2017 a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de pârâta A. S.A. împotriva deciziei nr. 283 din 18 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. și intimata pârâtă A. - SUCURSALA TG-JIU în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 21.03.2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenții cu valoare mai mică de 200.000 RON.

Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunțată de o curte de apel ci de un tribunal rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluționeze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.

Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...), precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Totodată, se impune observația că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, 18 aprilie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

În conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 283 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 283 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2018.