ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2019

HOTĂRÂRE

19.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 6 februarie 2017, reclamanta S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 10.094,79 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare aferente perioadei septembrie 2010 - februarie 2012, precum și a sumei de 1.034,68 RON reprezentând penalități calculate pentru aceeași perioadă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți a fost încheiat contractul nr. x/2008 privind prestarea serviciilor publice și de salubrizare, în temeiul căruia pârâta datorează suma menționată în cerere, sens în care au fost învederate prevederile art. 10 din contract, conform cărora utilizatorii sunt obligați să achite în termenele stabilite obligațiile de plată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1350 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 5048 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă cererea ca fiind prescrisă.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 808 din 20 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2007.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A., dosarul fiind fiind repartizat aleatoriu secției a III-a Civile și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr. dosar x/2017

Prin încheierea nr. 15R din 18 martie 2019 pronunțată de secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie din cadrul Curții de Apel București, a fost admisă excepția necompetenței funcționale, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea recursului spre repartizare aleatorie unei secții specializate în litigii cu profesioniștii.

În motivarea acestei încheieri, prima instanță învestită cu soluționarea recursului, a reținut în esență că, pornind de la definiția dată prin art. 3 din C. civ., care statuează că sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere (alin. (2), respectiv exercită sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă această activitate are sau nu un scop lucrativ (alin. (3), precum și de la criteriile înscrise în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., potrivit cărora noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ., prezenta cauză intră în categoria litigiilor cu profesioniști.

A mai avut în vedere prima instanță și Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curții de Apel București, prin care s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadrul Secțiilor a V-a Civilă și a VI-a Civilă, în domeniile: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului, concluzia finală fiind în sensul în sensul că una dintre aceste două secții este competentă să soluționeze cauza de față.

Recursul a fost înregistrat pe rolul secției a V-a Civile a Curții de Apel București la data de 10 aprilie 2019 sub nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 9 mai 2019, secția a V-a civilă a Curții de Apel București a invocat excepția necompetenței sale material procesuale, iar prin încheierea din 9 mai 2018 a admis excepția necompetenței material procesuale a secției a V-a Civile a Curții de Apel București.

A declinat competența de soluționare a recursului formulat de recurenta reclamantă S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A. împotriva deciziei civile nr. 808 din 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., în favoarea secției a III-a Civile a Curții de Apel București.

A constat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat judecarea recursului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut, pe de-o parte, că excepția necompetenței a fost admisă la cel de-al doilea termen de judecată, după repunerea cauzei pe rol, respectiv la data de 18 martie 2019, contrar dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ., secția a III-a civilă nemaiputând invoca astfel necompetența de soluționare a cauzei cu depășirea momentului procesual prevăzut de lege.

Pe de altă parte s-a reținut că, în ceea ce privește competența materială procesuală a secțiilor specializate, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 în recurs în interesul legii, obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate se face în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanța competentă material procesual în soluționarea pricinii este Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești…", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competență din C. proc. civ. se aplică instanțelor judecătorești, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor și completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor reprezintă excepția, de strictă interpretare și aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 din C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepția de necompetența și conflictul de competență (în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe).

Se reține că, în cadrul competenței jurisdicționale, trebuie distins între competența materială (de atribuție) și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale (de atribuție) se distinge între competența materială funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță; judecata în apel; judecata în recurs) și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Pentru determinarea competenței instanței de judecată sub aspect material procesual, prezintă importanță natura si obiectul litigiului, dincolo de calitatea părților.

Este de menționat că, prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susțin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate în cadrul aceleiași instanțe se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Așadar, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prezintă o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, a cererilor care sunt de competența secțiilor civile reorganizate sau completelor specializate.

Se reține că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existența și desfășurarea unei activități economice.

Potrivit art. 3 din C. civ., "(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Noțiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»".

În speță, se constată se constată că pretențiile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 199 din 10 martie 2008, reclamanta acționând deci în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, iar cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabilește că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispozițiilor art. 225 secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.