DELFRATI AND NICULAE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
DELFRATI AND NICULAE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 30169/03
prezentată de Eduard DELFRATI și Elena Evelina NICULAE
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), statuând la data de 1 iulie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, președinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători,
și Santiago Quesada, grefier de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 27 august 2003,
Având în vedere decizia Curții de a se prevala de
art. 29 alin. 3
din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamanții, domnul Eduard Delfrati și doamna Elena Evelina Niculae, frate și soră, sunt cetățeni români, s-au născut în 1938 și respectiv 1942 și locuiesc la București. La 16 noiembrie 2005 doamna Elena Evelina Niculae a decedat. Potrivit unui certificat de moștenitor din 24 octombrie 2007, a cărui copie a fost prezentată la dosar, moștenitorii săi sunt domnul Dumitru Niculae, soțul său și domnii Laurențiu Dan Niculae și Octavian Niculae, fii săi. Printr-o scrisoare din 15 februarie 2008 ei au cerut Curții să-i autorieze să continue procesul în calitate de moștenitori. Pe baza obiectului prezentei cauze și ansamblului elementelor aflate în posesia sa, Curtea consideră că moștenitorii doamnei Elena Evelina Niculae pot pretinde să aibă un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii și prin urmare le recunoaște calitatea de a se substitui de-acum înainte reclamantei în cauza în speță.
Guvernul român (
Guvernul
) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Prin decizia definitivă din 4 martie 1998 Tribunalul București (
Tribunalul
) a admis acțiunea reclamanților și a dispus ca Consiliul municipal București să le restituie un teren de 248 m² situat în București, strada Săniuței nr. 32C (în prezent strada Herța), sectorul 2.
Pe baza acestei decizii, la 19 mai 1998 Primăria București a dispus restituirea terenului și punerea în posesie a reclamanților.
Prin procesul-verbal din 8 iulie 1998 reclamanții nu au fost puși în posesia decât a unei parcele de 150 m² deoarece restul terenului de 108 m² era ocupat de o școală publică (
Școala generală nr. 4
).
La 4 octombrie 2000 reclamanții au sesizat Judecăria București (
Judecătoria
) cu o acțiune în revendicare împotriva școlii cu scopul de a li se restitui terenul de 108 m².
Prin sentința din 6 februarie 2002 Judecătoria a admis acțiunea și a dispus ca școala să restituie terenul respectiv reclamanților.
Prin decizia din 10 septembrie 2002 Tribunalul a admis apelul școlii și a respins acțiunea, pe motiv că decizia din 4 martie 1998 nu putea fi invocată împotriva școlii deoarece aceasta din urmă nu participase la procesul soluționat prin această decizie.
Această decizie a fost confirmată, în urma recursului reclamanților, prin decizia din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel București.
PLÂNGERI
Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul autorităților de a executa decizia definitivă din 4 martie 1998 a Tribunalului București în privința terenului de 108 m².
Din punct de vedere al art. 1 din Protocolul nr. 1, ei consideră că imposibilitatea de a obține executarea integrală a deciziei menționată anterior implică încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor.
ÎN DREPT
La 3 iunie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare
:
«
Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească domnilor Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurențiu-Dan Niculae și Octavian Niculae, împreună, cu titlu gratuit, suma de 50.000 euro (cincizecimii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda statului pârât
la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.
»
La 29 aprilie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă:
«
Subsemnații, Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurențiu-Dan Niculae și Octavian Niculae, constatăm că Guvernul român este dispus să ne plătească împreună, cu titlu gratuit, suma de 50.000 euro (cincizecimii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda statului pârât
la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Acceptăm această propunere și renunțăm de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declarăm cauza definitiv soluționată.»
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). În consecință, se pune capăt aplicării
art. 29 alin. 3
din Convenție și se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
președinte
Santiago Quesada,
grefier