ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, a formulat acțiune în anulare, solicitând desființarea hotărârii arbitrale nr. 9/11.10.2012 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2012.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 3109 din 23.11.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, recurenta susține că hotărârea primei instanțe este nelegală, susținând că instanța fondului nu a observant faptul că spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, nu poate refuza asistența medical pacienților care se prezintă la sediul unității pe motivul nesuplimentării fondurilor necesare.

În esență, din cuprinsul cererii de recurs se observă faptul că recurenta reiterează argumentele expuse în cuprinsul cererii de anulare a hotărârii arbitrale nr. 9/11.10.2012.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 22 februarie 2018.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgenta Craiova,in contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a formulat acțiune in anulare solicitând desființarea hotărârii arbitrale nr. 9/11.10.2012 pronunțata de Comisia Centrala de Arbitraj in cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2012.

Soluționând acțiunea în anulare, instanța fondului ia act de faptul că reclamanta se prevalează de dispozițiile art. 364 lit. f) din C. proc. civ. 1865, potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare când tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Sub acest aspect, se constată că deși reclamantul a invocat acest motiv de desființare a hotărârii arbitrale, totuși nu a precizat care anume ipoteză este aplicabilă prezentei cereri în anulare.

În acest context, Curtea constată că în esență acest motiv de anulare a hotărârii arbitrale vizează respectarea strictă a principiului disponibilității procesului civil, în sensul obligației instanței de judecată arbitrală de a statua exclusiv în limitele a ceea ce s-a solicitat prin acțiunea arbitrală, prin analizarea temeiniciei și legalității pretențiilor deduse astfel judecății în cadrul acestei proceduri speciale.

Prin urmare, verificând incidența acestor situații în prezenta cauză, prin raportare la pretențiile deduse judecății de către reclamant și față de modalitatea în care a fost pronunțată și motivată hotărârea arbitrală atacată, Curtea apreciază că instanța arbitrală a respectat întocmai obiectul cererii dedusă spre soluționare acesteia, în fapt prin acțiunea arbitrală reclamantul solicitând obligarea pârâtei-intimată la plata la plata sumei de 8347727.36 RON, reprezentând contravaloare servicii medicale și regularizări aferente anului 2010 conform facturilor atașate cererii de arbitrare.

În motivare, astfel cum în mod judicios s-a reținut și în hotărârea arbitrală atacată, reclamantul a învederat că "suma solicitată de către reclamant reprezintă, asa cum reiese din acțiunea formulata de acesta, contravaloarea serviciilor medicale prestate de furnizorul de servicii medicale, peste valoarea de contract, iar reclamantul cunoștea valoarea total contractata in anul 2010 cu CAS Dolj de la data semnării contractului, respectiv a actelor adiționale ulterioare și, mai mult, recunoaște ca suma pretinsă depășește valoarea contractului. De altfel, suma aferentă serviciilor medicale spitalicești contractată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova cu CAS Dolj a fost negociată și stabilită prin Contractul nr. x/2010 atât ca sumă totală, cât și ca sumă defalcată trimestrial și lunar."

Din această perspectivă, instanța fondului constată că în mod judicios instanța arbitrală a arătat în considerentele hotărârii atacate argumentele de fapt și de drept pentru care a respins ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății de către reclamant, arătând că acestea nu sunt conforme atât contractului încheiat cu pârâta-intimată, cât și cu dispozițiile legale avute în vedere de către reclamantă și pe baza cărora i-a fost refuzată cererea de suplimentare a fondurilor aferente acoperirii valorii suplimentare concretizată prin facturile a căror plată s-a solicitat prin acțiunea arbitrală, nefiind analizat un alt obiect al cererii introductive, nefiind depășite prin urmare limitele investirii instanței arbitrale și nefiind acordate sume care nu au fost avute în vedere de către reclamant prin acțiunea arbitrală, neavând în vedere o altă situație de fapt și de drept care să nu fi fost invocată în acțiunea arbitrală.

Pe de altă parte, Curtea constată că nemulțumirea reclamantului în legătură cu modalitatea concretă de soluționare a acțiunii arbitrale, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, vizează de fapt greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale imperative, motiv care vizează însă un alt caz de anulare a hotărârii atacate, respective art. 364 lit. i) din C. proc. civ. 1865.

Deși reclamanta nu a invocat în mod expres acest motiv de anulare, totuși aceasta a înțeles în esență să critice legalitatea hotărârii din această perspectivă, iar nu pentru nerespectarea disponibilității procesului civil, astfel încât Curtea va proceda și la analizarea acestor susțineri cu privire la legalitatea hotărârii arbitrale.

Astfel, se reține că dispozițiile a căror interpretare și aplicare eronată se invocă au fost următoarele: Ordinul comun MS/CNAS nr. 265/408/2010, H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări de sănătate și Ordinul nr. 1043/16.07.2010.

Cu referire la aceste acte normative, Curtea constată că potrivit disp. art. 6 din H.G. nr. 262/2010 "(1) Raporturile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale, inclusiv furnizorii prin care se derulează programele naționale de sănătate și casele de asigurări de sănătate, respectiv Casa Națională de Asigurări de Sănătate, sunt raporturi juridice civile care vizează acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale. Angajamentele legale din care rezultă obligații nu pot depăși creditele de angajament și creditele bugetare aprobate.

(2) Creditele bugetare aferente acțiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanțate și plătite în cursul exercițiului bugetar. Plățile respective sunt aferente angajamentelor efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exercițiul bugetar curent sau în exercițiile bugetare anterioare.

(3) Sumele nedecontate pentru serviciile medicale, medicamentele cu și fără contribuție personală și unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, precum și pentru cele acordate în cadrul programelor naționale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, pentru care documentele justificative nu au fost înregistrate pe cheltuiala anului precedent, sunt considerate angajamente legale ale anului în curs și se înregistrează atât la plăți, cât și la cheltuieli în anul curent din creditele bugetare aprobate.

(4) Totalul angajamentelor legale aferente serviciilor medicale, medicamentelor cu și fără contribuție personală și unele materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, inclusiv celor acordate în cadrul programelor naționale de sănătate, efectuate în luna decembrie a anului precedent, la nivelul casei de asigurări de sănătate, nu pot depăși media lunară a primelor 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5%."

Totodată, potrivit disp. art. 3 din Anexa Ordinului MS nr. 1043/2010:

"3. Negocierea contractului de furnizare de servicii medicale și aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli

(1) Contractul de furnizare de servicii medicale se negociază de către manager cu conducerea casei de asigurări de sănătate, în condițiile stabilite în contractul-cadru și în normele de aplicare a acestuia.

(2) Reprezentanții direcțiilor de sănătate publică sau ai Ministerului Sănătății, după caz, în funcție de subordonare, au rol de supraveghere a procesului de negociere, urmărind ca aceasta să se realizeze pe baza prevederilor legale, colaborând în acest sens cu reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și ai caselor de asigurări de sănătate, după caz.

(3) În cazul refuzului uneia dintre părți de a semna contractul de furnizare de servicii medicale, se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care în termen de maximum 10 zile soluționează divergențele.

(4) În cazul spitalelor publice aparținând autorităților administrației publice locale, comisia de mediere este formată din reprezentanți ai autorităților administrației publice locale și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

(5) Proiectul bugetului de venituri și cheltuieli se definitivează după semnarea contractului de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate.

(6) Proiectul bugetului spitalului public, precum și bugetele secțiilor și compartimentelor spitalului se prezintă, pentru avizare, consiliului de administrație al spitalului.

(7) Bugetul de venituri și cheltuieli se aprobă de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului. Bugetul de venituri și cheltuieli va fi însoțit de o notă de prezentare a bugetului spitalului care va cuprinde enumerarea surselor de venituri și a sumelor corespunzătoare fiecărei surse de venit, precum și măsurile preconizate de spital pentru încadrarea cheltuielilor în prevederile bugetare de cheltuieli și în nivelul veniturilor estimate a fi realizate. În cazul existenței unor obligații către furnizori la data întocmirii bugetului de venituri și cheltuieli, acestea vor fi evidențiate separat, stabilindu-se posibilitățileși intervalul în care vor fi achitate.

(8) După aprobare, bugetul se repartizează pe secții și compartimente. Bugetele pe secțiiși compartimente se comunică șefilor de secție și intră în execuție odată cu încheierea contractului de administrare.

(9) Un exemplar al bugetului de venituri și cheltuieli aprobat (în copie) se prezintă unității Trezoreriei Statului la care unitatea sanitară are conturile deschise.", iar potrivit disp. pct. 6 din aceeași Anexă "(1) Serviciile medicale realizate de spitale peste valoarea contractată se facturează distinct.

Contravaloarea acestor servicii se prevede în bugetul unității sanitare atât la venituri, cât și la cheltuieli, în condițiile suplimentării, prin act adițional, a valorii contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate", dispoziții existente și în cadrul Ordinului aplicabil anterior datei de 29.07.2010-data intrării în vigoare a Ordinului anterior menționat.

Din analiza acestor dispoziții normative, Curtea constată că instanța arbitrală a interpretat și aplicat în mod corespunzător prevederile enunțate, arătând în mod judicios că într-adevăr reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la suplimentarea valorii contractului încheiat inițial cu CAS Dolj, prin încheierea unui act adițional, însă o astfel de obligație putea fi asumată în mod justificat exclusiv în contextul subliniat în mod corect de către pârât, respectiv cu condiția suplimentării fondurilor necesare acoperirii acestei valori suplimentare de către ordonatorul primar de credite, în acest sens pârâta probând conform documentelor atașate în dosarul arbitral atașat în fotocopie demersurile efectuate pe cale administrativă în acest sens, fără însă a obține până în prezent alocarea unor astfel de fonduri suplimentare necesare reclamantului.

În acest context, Curtea constată că instanța arbitrală a aplicat întocmai dispozițiile imperative ale normelor evocate anterior, date în aplicarea Legii nr. 95/2006, nereținând refuzul culpabil al pârâtei de a da curs favorabil solicitării reclamantului de încheiere a unui astfel de act adiționalși implicit de suplimentare a fondurilor acoperirii suplimentării valorii care depășea valoarea inițial convenită între părți prin procedura negocierii menționată anterior.

Pe de altă parte, se constată că pârâta nu are calitatea de ordonator principal de credite, astfel încât neîndeplinirea obligației asumată pe cale contractuală de a încheia un act adițional nu poate fi apreciată drept o încălcare a prevederilor imperative ale legii, în contextul în care nu se reține un refuz nejustificat al pârâtei, acesteia nefiindu-i încă aprobată suplimentarea acestor fonduri, condiție asumată prin contractul încheiat între părți și opozabilă inclusiv reclamantului, neîndeplinirea acesteia lipsind de orice culpă pârâtul din prezenta cauză.

Față de aceste considerente acțiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.

După cum s-a arătat mai sus, reclamanta Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3109/23.11.2015, reiterând, în cuprinsul motivării căii de atac, argumentele promovate pe calea cererii introductive de instanță.

Constată Înalta Curte că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nerezultând din cuprinsul sentinței atacate încălcarea normelor de drept material sau aplicarea greșită a acestora.

Analiza temeiniciei motivului de casare anterior menționat presupune raportarea la specificul acțiunii în anulare prevăzute de art. 364 C. proc. civ..(1865), aceasta fiind, în fapt, o cale de atac împotriva hotărârilor arbitrale, ce poate fi exercitată numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de textul de lege anterior citat.

Potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. civ..(1865) hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a)litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b)tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante;

c)tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d)partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e)hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353

3

;

f)tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g)hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri;

h)dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;

i)hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, instanța fondului a analizat cererea de anulare a sentinței arbitrale prin raportare la prevederile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ., fiind de subliniat faptul că în mod judicios a reținut prima instanță inexistența temeiurilor pentru anularea hotărârii arbitrale în atare context.

În ceea ce privește motivul de anulare reprezentat de dispozițiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., acesta sancționează nesocotirea limitelor învestirii tribunalului arbitral, fiind prevăzute trei ipoteze pentru aceasta și anume:

a) pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut(extra petita);

b) nepronunțarea asupra unui lucru cerut(minus petita);

c) acordarea unui lucru care nu s-a cerut(plus petita).

Oricare din ipotezele vizate de articolul anterior menționat presupune verificarea actului de învestire a tribunalului arbitral sub asectul obiectului cererii de arbitrare, înțelegând prin aceasta pretenția concretă dedusă soluționării pe cale arbitrală.

Particularizat speței de față, Înalta Curte constată că prin cererea de arbitrare, recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate Dolj la plata sumei de 8347727 RON, reprezentând contravalorii serviciilor medicale și regularizări aferente anului 2010, conform facturilor atașate cererii de învestire a instanței de arbitraj.

Din cuprinsul hotărârii nr. 9/11.10.2012 rezultă faptul că instanța de arbitrare a respins pretențiile reclamantei, considerând justificat, din punct de vedere legal, refuzul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Dolj de decontare a sumei de 8347727 RON, context în care Înalta Curte observă faptul că instanța de arbitrare s-a pronunțat strict în limitele învestirii sale.

Este legală sentința civilă recurată și sub aspectul modalității de dezlegare a celui de al doilea motiv de anulare a hotărârii arbitrale, constatând Înalta Curte faptul că recurenta-reclamantă nu probează încălcarea, de către comisia de arbitraj, a unor dispoziții imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri.

A reținut prima instanță că dispozițiile a căror interpretare și aplicare eronată sunt cele reprezentate de Ordinul comun MS/CNAS nr. 265/408/2010, H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări de sănătate și Ordinul nr. 1043/16.07.2010, toate aceste acte statuând principiul decontării serviciilor medicale în limita valorii contractului de furnizare a serviciilor medicale.

Din analiza acestor dispoziții normative, Curtea de Apel București constată că instanța arbitrală a interpretat și aplicat în mod corespunzător prevederile enunțate, reținând că, într-adevăr reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la suplimentarea valorii contractului încheiat inițial cu CAS Dolj, prin încheierea unui act adițional, însă o astfel de obligație putea fi asumată în mod justificat exclusiv în contextul subliniat în mod corect de către pârât, respectiv cu condiția suplimentării fondurilor necesare acoperirii acestei valori suplimentare de către ordonatorul primar de credite, în acest sens pârâta probând conform documentelor atașate în dosarul arbitral atașat în fotocopie demersurile efectuate pe cale administrativă în acest sens, fără însă a obține până în prezent alocarea unor astfel de fonduri suplimentare necesare reclamantului.

În prezenta cale de atac recurenta-reclamantă s-a mărginit la reiterarea argumentelor care au fundamentat cererea de anulare a hotărârii arbitrale, neprecizând care sunt elementele în raport de care se poate concluziona faptul că instanța fondului a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material, cu prilejul soluționării cererii de anulare a hotărâii arbitrale.

Cum recursul nu constituie o cale de atac devolutivă, analiza instanței fiind reprezentată de controlul de legalitate susceptibil de exercitare numai asupra motivelor expres și limitative prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., și în condițiile în care recurenta-reclamantă nu reliefează niciun argument de natură a dovedi incidența unuia sau mai multora din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul civil de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței nr. 3109 din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.