ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2344/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2198 din 31 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 26 din 23 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 9 iulie 2018.

La termenul de judecată din 2 octombrie 2018, instanța a dispus suspendarea judecății cererii, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nici una din părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluție, s-a acordat termen, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul de judecată din 5 decembrie 2019, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției perimării.

Analizând excepția perimării cauzei, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

În speță, suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a intervenit la 2 octombrie 2018, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de un an, calculat potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care s-a împlinit la 2 octombrie 2019.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Întrucât cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 245 pct. (1) C. proc. civ.

În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către revizuent, care să arate intenția de a continua judecata.

Dispozițiile art. 245 pct. (1) C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol, în vederea continuării judecății, situație în care nu are relevanță în curgerea termenului de perimare rezoluția prin care s-a acordat termen în vederea verificării îndeplinirii condițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce privește reluarea judecății.

În cauză, de la data suspendării judecății (2 octombrie 2018) și până la data împlinirii termenului de perimare (2 octombrie 2019), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a constata perimată cererea de revizuire cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2198 din 31 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - CL