ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1993/2019

Asupra cauzei de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 277 din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei nr. 127/R din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 iulie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 9 iulie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Raportul a fost comunicat părților la 18 iulie 2019.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 7 noiembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Recurenta A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului, ca fiind tardiv formulat - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Cum în speță recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunțate în soluționarea unui alt recurs, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 277 din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 277 din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

GGC - CL