ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4084/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și B. - Ministrul Justiției, anularea Ordinului nr. 3763/C/09.11.2015.

Prin sentința nr. 1911 din 6 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și B. - Ministrul Justiției și a anulat Ordinul nr. 3763/C/9.11.2015.

Împotriva sentinței nr. 1911 din 6 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a reținut că Decizia nr. 803/2015 a Curții Constituționale este aplicabilă în speță, indiferent de data emiterii actului de sancționare disciplinară a funcționarului public cu statut special din ANP, întrucât actul contestat s-a întemeiat în parte pe dispozițiile declarate neconstituționale și în parte pe ordinul ministrului emis în baza textelor de lege declarate neconstituționale.

De asemenea, susține că instanța de fond a invocat în motivarea soluției și deciziile Curții Constituționale nr. 766/2011, 615/2011, 223/2012 și 54/2014, precum și Decizia nr. 12/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, deși la momentul constituirii și pe durata desfășurării activității specifice de către comisia de disciplină, exista un temei legal perfect valabil, respectiv art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004, care era în vigoare, nefiind afectat de vreun viciu de constituționalitate. Mai mult, și la momentul emiterii O.M.J. nr. 3763/C/09.11.2015, care este ulterior activității desfășurate de Comisia de cercetare disciplinară, art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 era în vigoare.

Susține că până la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial nr. 34/18.01.2016, aceasta nu a produs niciun efect asupra art. 74 din Legea nr. 293/2004 și implicit, nici asupra actelor care au fost emise în baza acestei dispoziții legale, ci doar de la publicarea Deciziei nr. 803/24.11.2015 în Monitorul Oficial, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevederile neconstituționale, sunt suspendate de drept până la punerea acestora în acord cu prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, iar la 45 de zile de la data publicării, acestea își încetează efectele juridice.

Astfel, Comisia de disciplină a desfășurat activitatea specifică în temeiul unui text de lege care, la momentul respectiv, era în vigoare și producea efecte juridice, așa încât decizia Curții Constituționale pronunțată ulterior emiterii ordinului prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, nu este de natură să afecteze acte emise înainte de declararea neconstituționalității.

În ceea ce privește Decizia nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată că aceasta a fost pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii vizând divergențele jurisprudențiale determinate de efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, pentru a stabili în ce măsură textul menționat mai poate constitui temei juridic pentru acordarea daunelor morale, în cazul proceselor aflate în curs de soluționare la momentul pronunțării deciziilor de neconstituționalitate.

În raport cu considerentele deciziei anterior menționate, arată că în speță nu este vorba despre situații juridice facta pendentia, ci de situații juridice deja constituite, întrucât la data constituirii Comisiei de disciplină, pe toată durata desfășurării activității acesteia și la data emiterii ordinului de sancționare, art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 era în vigoare. În acest sens invocă și Decizia nr. 126/2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din C. proc. pen.., în care s-a reținut că decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar fiind vorba despre extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut.

Prin urmare, susține că raportul juridic stabilit anterior publicării deciziei reprezintă o facta praeterita din perspectiva acestei decizii, astfel că pronunțarea ulterioară a unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme legale nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție.

Sub același aspect, invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 319/2012, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

De asemenea, arată că prin Decizia nr. 766/2011 pronunțată în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a reținut că sintagma în vigoare vizează doar legile și ordonanțele în vigoare, chiar dacă în temeiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și ulterior.

Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, anularea Ordinului nr. 3763/C/09.11.2015, prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu "mustrare scrisă", în baza art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004, pentru săvârșirea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau în funcția de director al Direcției Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar din Administrația Națională a Penitenciarelor, a abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, respectiv "pentru neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege".

Înalta Curte constată că problema litigioasă din prezenta speță poartă asupra aplicabilității sau nu în cauză a dispozițiilor Deciziei nr. 803/2015 emisă de Curtea Constituțională la data de 24 noiembrie 2015.

Verificând acest aspect din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarea situație de fapt:

Prin Ordinul nr. 3763/C/09.11.2015 al Ministerului Justiției s-a aplicat intimatului-reclamant, în calitate de funcționar public cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, sancțiunea mustrării scrise, prevăzută de dispozițiile art. 70 lit. a) din Legea nr. 293/2004, fiind reținute Nota de informare nr. x/04.11.2015 a Președintelui Comisiei de Disciplină a funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului Justiției și referatul final privind rezultatul activității de cercetare a Comisiei de Disciplină a funcționarilor publici cu statut special, înregistrat sub nr. x/27.10.2015 cu propunerea de aplicare a sancțiunii disciplinare.

Cercetarea disciplinară a avut loc ca urmare a sesizării nr. 145/2015, formulată de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, înregistrate la Ministerul Justiției sub nr. x/13.08.2015.

Ulterior, prin Decizia nr. 803/2015 din 24 noiembrie 2015, emisă de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial nr. 34 din 18 ianuarie 2016, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, sunt neconstituționale.

Argumentele instanței de control constituțional, care au stat la baza soluției de mai sus au constat în aceea că normele prin care se reglementează răspunderea disciplinară și procedura aplicării sancțiunilor disciplinare, sunt reglementate lacunar sub aspectul efectuării cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară, întrucât aspecte esențiale în materia efectuării cercetării prealabile, precum: stabilirea compunerii comisiei de disciplină, atribuțiile și activitatea comisiei de disciplină, modul de sesizare și procedura de lucru a comisiei, precum și actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, nu sunt reglementate prin lege organică.

Prin aceeași decizie s-a reținut că art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 prevede că modul de organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină se stabilește prin ordin al ministrului justiției, în acest sens fiind emis Ordinul nr. 2.856/C/2004. S-a mai apreciat de către Curtea Constituțională că această soluție legislativă contravine și normelor de tehnică legislativă, de vreme ce potrivit Legii nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza și în executarea legii, și trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea.

În recurs, critica recurentului-pârât vizează incidența în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 803/2015 din 24 noiembrie 2015, acesta apreciind că declararea ca neconstituțional a art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 nu împietează asupra situației din speță, în condițiile în care Comisia de disciplină și-a desfășurat activitatea în temeiul unui text de lege care la acel moment era în vigoare și producea efecte juridice, nefiind vorba despre situații juridice facta pendentia, ci de situații juridice deja constituite, întrucât textul de lege declarat neconstituțional era în vigoare la data constituirii Comisiei de disciplină, pe toată durata desfășurării activității acesteia și la data emiterii ordinului de sancționare.

Înalta Curte nu poate împărtăși o asemenea opinie, având în vedere că noțiunea de facta pendentia include toate situațiile juridice în curs de formare, modificare sau stingere, or, nu aceasta este situația din speță, unde intimatul-reclamant avea posibilitatea contestării în instanță a actului prin care s-a dispus sancționarea acestuia și schimbarea situației juridice.

Prin urmare, la momentul emiterii Deciziei Curții Constituționale nr. 803/2015 din 24 noiembrie 2015 situația juridică nu era deja constituită, ci putea fi modificată de către instanțele judecătorești competente.

Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut și care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziții legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale, și că decizia Curții Constituționale nu are efect direct asupra cauzelor definitiv soluționate și care au intrat sub autoritatea lucrului judecat.

Or, raportul juridic dintre intimatul-reclamant și recurentul - pârât Ministerul Justiției nu era epuizat, respectiv definitivat și consolidat la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 803/2015, astfel că acesta nu poate fi calificat drept facta praeterita din perspectiva deciziei de constatare a neconstituționalității menționate.

Cu alte cuvinte, deciziile Curții Constituționale își găsesc aplicarea atât timp cât raportul juridic contestat nu a fost epuizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și ca o consecință a acestora, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat în mod corect că declararea ca fiind neconstituțional a unui act normativ echivalează cu abrogarea acestuia, deci constatarea inexistenței normei juridice, efectul obligatoriu al deciziilor de neconstituționalitate fiind similar efectului abrogării, motiv pentru care Decizia nr. 803/2015 lipsește de efecte juridice prevederile legale în baza cărora au fost sancționat reclamantul, lipsind de suport procedural actul de sancționare disciplinară contestat.

De asemenea, instanțele pe rolul cărora se află cauze în curs de soluționare la data pronunțării unei decizii prin care anumite prevederi aplicabile speței au fost declarate neconstituționale, sunt obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale, nu să dea eficiență textelor de lege declarate neconstituționale, care la acel moment nu mai pot produce efecte juridice.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1911 din 6 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1911 din 6 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.