ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2016

Decizia nr. 1286/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Soluția și considerentele instanței;

Prin Încheierea de la 3 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea formulată de SC A. SRL de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.

S-a reținut că, în raport de cuantumul reducerii solicitate, instanța a constatat că, în realitate, contestatoarea SC A. SRL a formulat o cerere de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, o astfel de cerere putând fi formulată doar de persoanele fizice în condițiile O.U.G. nr. 51/2008.

S-a mai reținut că, în cauză, contestatoarea este o persoană juridică ce tinde să obțină scutirea de la plata taxei judiciare de timbru contrar dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, motiv pentru care a respins cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2016, contestatoarea SC A. SRL a formulat cerere de reexaminare a Încheierii CC de la 3 noiembrie 2015, comunicată la data de 14 ianuarie 2016, apreciind că este nelegală și netemeinică, instanța reținând greșit că a formulat o cerere de scutire de la plata taxei de judiciare de timbru și nu o reducere a taxei de la 20 lei la 0 (zero) lei, așa cum a solicitat.

Față de acestea a solicitat admiterea cererii de reexaminare, cu consecința reducerii taxei judiciare de timbru de 20 lei la 0 (zero) lei.

Prin Încheierea Camerei de Consiliu din 3 februarie 2016, a respins cererea de reexaminare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Încheierii din 3 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, analizând actele și lucrările dosarului, precum și aspectele invocate de contestatoare, Înalta Curte a constatat că soluția dispusă prin Încheierea de la 3 noiembrie 2015 este temeinică și legală.

Cu privire la cererea contestatoarei de reducere a taxei judiciare de timbru de la 20 lei la 0 lei, în raport de cuantumul reducerii solicitate, instanța de judecată a calificat-o în mod corect ca fiind o cerere de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru.

Avându-se în vedere temeiul de drept invocat, instanța a constatat în mod corect că cererea formulată de contestatoarea SC A. SRL nu poate fi primită, fiind o cerere prin care o persoană juridică tind să obțină scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, contrar dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

A mai reținut instanța că din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru poate fi acordată doar persoanelor fizice, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, în timp ce persoanelor juridice li se pot acorda doar facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în același sens fiind și dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, conform cărora „prezenta ordonanță de urgență este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar (…) de către orice persoană fizică având domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene”.

Față de motivele expuse, cererea de reexaminare a Încheierii de cameră de consiliu de la 3 noiembrie 2015 a fost respinsă ca nefondată.

Contestația în anulare;

La data de 20 aprilie 2016, SC A. SRL a formulat contestație în anulare împotriva Încheierii din 03 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014/a2, fără a indica vreun temei de drept.

În argumentele prezentate în susținerea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că dezlegarea data este rezultatul unei erori materiale întrucât pentru data de 3 februarie 2016 nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul de judecată stabilit, fiind astfel încălcate prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestatoarea și-a întemeiat numai în mod formal cererea sa pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Contestația în anulare este o cale de atac îndreptată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs, date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit Art. 503. - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.„

(2) Hotărârile

instanțelor

de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Conform acestui articol, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive, astfel cum sunt definite în art. 634 C. proc. civ. și care pot fi hotărâri pronunțate în primă instanță, în apel sau în recurs, care, din diferite considerente, nu pot sau nu mai pot fi atacate cu apel sau cu recurs. Contestatoarea a motivat formularea contestației în anulare pentru nelegala citare întrucât la judecarea cauzei

pentru data de 3 februarie 2016 nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul de judecată stabilit, fiind astfel

încălcate prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța constată că Încheierea atacată cu prezenta contestație în anulare a fost o Încheiere dată fără citarea părților, în Camera de Consiliu, având ca obiect cerere reexaminare taxă de timbru care intră în categoria procedurilor necontencioase. Totodată, este de menționat că art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 prevede:

„(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată data în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează in camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă”.

Așadar, în raport de prevederile legale anterior menționate, motivul referitor la nelegala citare nu poate fi primit, cumulativ cu neregularitatea procedurii de citare.

În concluzie, aceste erori invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că exced voinței legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care a conceput contestația în anulare.

Așadar, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de „eroare materială” în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. din 2010.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Încheierii din 03 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014/a2.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.