ÎCCJ, Decizia nr. 134/2015

Asupra cererii de apel de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 589 din 17 iunie 2014, definitivă, pronunțată în Dosarul nr. 1303/1/2014,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de apelantă împotriva încheierii nr. 1024 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 3335/1/2013.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel

A.

la data de 7 octombrie 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători,

sub nr. 2417/1/2015.

În cadrul ședinței de judecată,

A.

, prin reprezentant A.I., a formulat cereri de recuzare împotriva membrilor completului de judecată și reprezentantului Ministerului Public.

Analizând cererea de recuzare formulată împotriva reprezentantului Ministerului Public,

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, o va respinge, ca inadmisibilă, constatând că nu întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., nefiind formulată în atenția procurorului ierarhic superior.

Totodată, în baza art. 67 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca fiind inadmisibilă, cererea de recuzare formulată împotriva membrilor completului de judecată, constatând că aceasta nu întrunește cerințele impuse de art. 67 alin. (4) C. proc. pen., respectiv apelanta nu a precizat, pentru fiecare membru al completului de judecată, motivul de incompatibilitate invocat și temeiurile de fapt ce stau la baza cererii de recuzare.

Examinând cererea de apel cu prioritate prin prisma admisibilității sale, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de revizuenta

A.

împotriva

sentinței penale nr. 589 din 17 iunie 2014, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1303/1/2014, p

rin care,

în baza deciziei nr. XVII din data de din data de 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și a art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă,

ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de apelantă privind încheierea penală nr. 1024 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 3335/1/2013. De remarcat că p

rin această din urmă încheiere,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. C. pen. anterior,

instanța a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de apelantă împotriva rezoluției

din 21 mai 2013

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară.

Potrivit dispozițiilor art. 463 C. proc. pen., sentința prin care instanța se pronunță asupra unei cereri de revizuire, după judecarea cauzei, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Or, potrivit dispozițiilor

art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

art.

278

1

alin. (8) este definitivă”.

Prin urmare, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare sau extraordinare de atac împotriva încheierii penale nr. 1024 din 19 noiembrie 2013, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3335/1/2013, la care se referă cererea de revizuire formulată de apelantă în cauza nr. 1303/1/2014 a aceleiași instanțe. Totodată, legea nu permite posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva sentinței penale atacate în prezenta cauză.

Din coroborarea celor mai sus arătate rezultă că apelul declarat este de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de

A.

împotriva sentinței nr. 589 din 17 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1303/1/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recuzare formulate împotriva membrilor completului de judecată și reprezentantului Ministerului Public.

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta

A.

împotriva sentinței penale nr. 589 din 17 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1303/1/2014.

Obligă apelanta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2015.