ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2885/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2885/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 171 din 13 ianuarie 2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța.
Învestit prin declinare, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 967 din 29 mai 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, în baza dispozițiilor art. 135 C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență și, în baza dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin cererea adresată instanței, reclamantul Sindicatul Național al B., în numele membrului de sindicat, A. în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, a solicitat: obligarea pârâtului IPJ Constanța la plata diferenței dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită și valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 1 februarie 2013 - 30 iunie 2015, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, diferența dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită și valoarea financiară a acesteia, actualizată anual, pe ultimii 3 ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, obligarea pârâtului MAI să aloce fondurile bănești necesare, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999. republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Dispozițiile legale menționate nu stabilesc care este instanța competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
Astfel, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede o competență alternativă a instanței, cea de la domiciliul reclamantului sau cea de la domiciliul pârâtului, alegerea instanței aparținând reclamantului.
În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, respectiv pentru și în numele membrilor de sindicat reclamanți.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".
Prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al B. pentru A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța și Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2017.
Procesat de GGC - MM