ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5052/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la 8 martie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., constatarea caracterului abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 6 pct. 6.1. și 6.2. din Contractul de credit nr. x/09.05.2007, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de administrare, plus dobânda legală aferentă fiecărei rate, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, începând cu data plății fiecărei sume și până la momentul restituirii efective; diminuarea dobânzii de la 4,9% la 3,72% pe an și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor de bani achitate ca urmare a creșterii abuzive a dobânzii; conversia creditului în RON la cursul CHF/RON de la data acordării creditului - 09.05.2007, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm., art. 451 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 2/1992, art. 1180 și art. 1238 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 549/2016 din 1 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Dej, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1169/2017 din 18 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a fost admis apelul declarat de apelantul A., în contradictoriu cu intimata B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 549/2016 din 1 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Dej, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 6 pct. 6.1 din contractul de credit nr. x/09.05.2007 referitor la comisionul de administrare. A fost menținută în rest sentința apelată.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1169/2017 din 18 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj.

Prin adresa emisă de Tribunalul Specializat Cluj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat la 13 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin rezoluția completului din 14 august 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1169/2017 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.