ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5045/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 august 2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, sub număr de dosar x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. - Cabinet de avocat și B., PFA C. și C., PFA D., fiecare în solidar cu PFA E., E., PFA F. și F., solicitând instanței, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie obligați pârâții în solidar cu persoanele responsabile (E. și F.) la restituirea unor plăți nejustificate, respectiv: 3000 RON - B.; 10362 RON - PFA C. și 6500 RON - PFA D..

Au solicitat, totodată, actualizarea acestor sume cu dobânda legală și cu rata inflației, de la data producerii prejudiciului până la restituirea sumei integrale.

Prin sentința civilă nr. 5818/2016 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei PFA F. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului E..

S-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții E., F., PFA E., "B.-Cabinet de avocat", PFA C., C., PFA G., D..

S-a respins ca nefondată acțiunea față de pârâta PFA E..

Au fost obligați pârâții E., F., B. - Cabinet de avocat să achite în solidar către reclamant suma de 3000 RON plată efectuată de către reclamant A. în luna februarie 2014 către B. - Cabinet de avocat.

Au fost obligați pârâții E., F., PFA C. și C. să achite în solidar către reclamant suma de 10.362 RON reprezentând diferența între contravaloarea contractului de prestări servicii nr. x/10.02.2013 și plăți efectuate de către reclamantul A. în anul 2013.

Au fost obligați pârâții E., F., PFA G. și D. să achite în solidar către reclamant suma de 7.800 RON reprezentând contravaloarea a șase facturi fiscale emise de către A. în luna octombrie 2013.

Au fost obligați pârâții să achite în solidar reclamantului suma de 2527 cheltuieli de judecată (1098 RON taxă de timbru și 1429 RON onorariu avocat).

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtele F. și D. și pârâtul E..

Prin decizia civilă nr. 390/2018 din 20 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, au fost admise ambele apeluri formulate de apelanții-pârâți F., D. și pârâtul E. împotriva sentinței civile nr. 5818/2016 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Bacău, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A., intimații - pârâți PFA G. (RADIAT), CABINET AVOCAT B.,C., PFA C., PFA E., PFA F. (RADIAT). A fost schimbată în parte sentința civilă apelată și pe fond, a fost respinsă acțiunea având ca obiect pretenții, ca nefondată.

S-a menținut soluția instanței de fond privind soluționarea excepțiilor.

A fost obligat intimatul A. să achite apelantului E. suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 390/2018 din 20 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Prin adresa emisă de Tribunalul Bacău, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 3 septembrie 2018.

Prin rezoluția completului din 10 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Bacău, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 390/2018 din 20 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.