ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5001/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31.03.2016 pe rolul Judecătoriei Zalău, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 4.10 lit. a) și b) și art. 5.1 din contractul de credit nr. x, încheiat între părți la 31.10.2007, cu consecința obligării pârâtei la restituirea comisionului de acordare perceput pretins abuziv, în cuantum de 750 franci elvețieni, a comisionului de administrare lunară, în procent de 0,10% din valoarea soldului creditului, încasat în perioada 31.10.2007-15.11.2011 și a sumelor plătite în baza clauzei cuprinse la art. 5.1 din contract, în plus față de cursul valutar de la data acordării creditului, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite, calculată de la data încasării de către pârâtă până la data restituirii efective; de asemenea, a solicitat înghețarea cursului de schimb valutar franc elvețian-leu, respectiv calcularea și plata ratelor la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului și obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit conform celor menționate mai sus și la emiterea unui nou grafic de rambursare, în conformitate cu aceste modificări, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1546/23.09.2016, Judecătoria Zalău a admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 4.10 lit. a) și b) din contractul de credit nr. x/31.10.2007, încheiat între părți, a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de acordare și de administrare lunară, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă, a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 240 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. și B. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 417/17.04.2018, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs.

Recursurile au fost depuse la Tribunalul Sălaj și au fost înaintate spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Sălaj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 17.04.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Sălaj, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 417/17.04.2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.