ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2843/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26 noiembrie 2014, S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. B. S.A., în temeiul art. 1357 coroborat cu art. 1381 și art. 1385 C. civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 243.720,95 RON cu titlu de despăgubiri materiale și la plata dobânzii legale pentru această sumă, calculată de la 13 octombrie 2014 și până la data acoperirii efective a prejudiciului.

Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, prin sentința nr. 2433 din 11 mai 2015 a respins cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că a fost învestit cu o cerere personală, patrimonială, având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei și analizând condițiile prevăzute de lege a constatat că acestea nu sunt întrunite în cauză.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin Decizia nr. 196/A din 1 februarie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

S-a reținut, în esență, că nu este întemeiată susținerea apelantei - reclamante cu privire la săvârșirea de către intimata - pârâtă a faptei ilicite constând în neluarea măsurilor necesare pentru prevenirea efectuării operațiunilor neautorizate și respectiv pentru conservarea/blocarea fondurilor bănești aparținând reclamantei, astfel încât, în lipsa faptei ilicite, s-a constatat că, In mod corect, a constatat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1357 C. civ. pentru atragerea răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 5, 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.

A arătat că nu a fost legal citată și nu a putut participa la dezbaterea cererii de apel care a avut Ioc la 11 ianuarie 2017, ulterior momentului constatării divergenței, motiv prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

A criticat decizia și prin prisma pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., arătând că aceasta se întemeiază pe motive contradictorii, respectiv constatarea referitoare la existența unei situații de "procesare directă" (pag. 27) și cea cuprinsă la pagina 25 din decizie care face referire la o procesare manuală de către reprezentanții B.

Pentru motivul circumscris pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia sub aspectul greșitei aplicări a normelor privind răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

A susținut că aceasta nu a adoptat o conduită adecvată în exercitarea activității de monitorizare a operațiunilor derulate pe contul clientei sale și nu a depus diligentele necesare, pentru a împiedica prejudicierea sa ca urmare a utilizării frauduloase a unui cont aparținând unui client B.

A arătat, în continuare, că în cauză au fost întrunite și celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția pârâtei.

Cu privire, la admisibilitatea căii de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

În mod prioritar, în ceea ce privește solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., s-a reținut că aceasta este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lipsind legătura de cauzalitate impusă de textul menționat cu soluționarea cauzei, în condițiile în care temeiul juridic al invocării excepției de inadmisibilitate a fost dat de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma existentă la data soluționării litigiului.

De altfel, susținerea recurentei referitoare la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 27 C. proc. civ. nu se raportează la un text din legea fundamentală care ar fi nesocotit, ci mai degrabă la o interpretare doctrinară privitoare la noțiunea de proces, care în opinia recurentei ar trebui înțeleasă ca "drept material la acțiune" al părții, tară să arate care ar fi conflictul cu vreo normă din Constituție.

În ceea ce privește admisibilitatea recursului, se constată că potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamantă, prin acțiunea promovată, obligarea pârâtei la plata sumei de 243.720,95 RON cu titlu de despăgubiri materiale și la plata dobânzii legale pentru această sumă, calculată de la 13 octombrie 2014 și până la data acoperirii efective a prejudiciului.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe roiul instanțelor judecătorești la 26 noiembrie 2014, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel București, atacata, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidentă cauzei pendente, regimul juridic ai căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 196/A din 1 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.