ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 657/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 657/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reținând că, prin cererea de recurs, acesta nu a invocat critici susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ.
Cererea de revizuire
La 12 februarie 2020, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
În motivarea cererii, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că decizia atacată, care i-a fost comunicată la 12 februarie 2020, nu este semnată. Invocând dispozițiile art. 426 alin. (5) și art. 427 din C. proc. civ. și ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, a arătat că lipsa semnăturilor de pe încheiere poate atrage răspunderea penală a celor angajați în înfăptuirea actului de justiție, precum și nulitatea actului de procedură.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menționat.
Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".
Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.. În caz contrar, se încalcă principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În cauză, decizia nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".
Față de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 din C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, procedura examinării admisibilității recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.
Înalta Curte reține că prin art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare sau revizuire.
Prin urmare, împotriva deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a revizuirii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.