ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2312/2019

Prin Încheierea de ședință din data de 13 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva doamnei judecător B..

Împotriva acestei încheieri petenta A. a declarat recurs, cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29 martie 2019, sub nr. x/2018/a1.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul raportului constatându-se că recursul este depus în termen legal, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., este legal timbrat, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate.

În ceea ce privește criticile formulate de către recurenta-petentă, s-a arătat că, în speță, completul de filtru urmează să aprecieze dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege, sau dacă pot fi circumscrise cazurilor reglementate de art. 488 alin. (1) din același cod.

Totodată, s-a constatat că recurenta-petentă a depus note scrise prin care a susținut că prezentul recurs și-a pierdut actualitatea, întrucât dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată a fost trimis spre soluționare la tribunal.

Față de această precizare a recurentei-petente, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că prezentul recurs a devenit lipsit de interes.

În concluziile raportului vizând admisibilitatea în principiu a prezentului recurs, s-a reținut că, având în vedere dispozițiile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra excepției nulității recursului și a lipsei de interes a căii de atac, iar în măsura în care se va trece peste aceste excepții, urmează a se aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 3 decembrie 2019, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepțiile evidențiate în raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului reținute prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, prin cererile de recurs formulate de 18 februarie 2019 și, respectiv 22 februarie 2019, recurenta-petentă nu a indicat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a dezvoltat critici care să tindă a demonstra nelegalitatea încheierii recurate.

Astfel, a susținut că, deși a solicitat președintelui curții de apel ca pricina să fie judecată în mod legal, nu i s-a răspuns la această solicitare, iar cererea de recuzare a fost repartizată spre soluționare unor judecători care au mai pronunțat hotărâri în cauză.

Or, aceste critici ale recurentei-petente nu se grevează pe raționamentul instanței care a determinat adoptarea soluției de respingere a cererii de recuzare, ci reprezintă, mai degrabă, aspecte pe care s-ar fi putut întemeia o eventuală formulare a unei cereri de recuzare îndreptate împotriva judecătorilor învestiți cu soluționarea cererii de recuzare a doamnei judecător B..

Totodată, excedează controlul de legalitate pe care îl poate exercita instanța de recurs - învestită cu soluționarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare - nemulțumirile părții cu privire la modul de soluționare pe fond a cauzei, la măsurile dispuse de către instanță, la interpretarea dată probelor administrate în cadrul litigiului, precum și la o pretinsă nerepartizare aleatorie a pricinii.

Deși, recurenta-petentă a susținut că judecătorii nu au citit cererea pe care a formulat-o și au reținut în mod eronat unele aspecte inexistente în cerere, precum și că nu ar fi invocat în concret care cazuri de incompatibilitate sunt incidente în speță, Înalta Curte constată că nici aceste critici nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât partea nu a arătat în ce mod aceste constatări sunt de natură a determina concluzia nelegalității hotărâri recurate, în condițiile în care curtea de apel a respins cererea de recuzare reținând că motivele invocate în cererea de recuzare sunt alegații nedovedite, iar petenta nu a probat că există elemente care ar determina în mod temeinic îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate de recurenta-petentă în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel încât nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, raportat la considerentele încheierii recurate și la aspectele invocate în susținerea cererii de recurs, Înalta Curte reține că niciuna dintre criticile aduse de recurenta-petentă soluției date de către curtea de apel nu vizează raționamentul acesteia care a condus la respingerea cererii de recuzare.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-petentă nu se grefează pe considerentele încheierii recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petenta A. împotriva Încheierii de ședință din data de 13 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 decembrie 2019.

GGC - CL