SZASZ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

CONSILIUL EUROPEI

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

DECIZIE

Cererea nr. 34249/04

a lui Gavril SZASZ și alții

împotriva României

Curtea Europeană a drepturilor Omului (Secția a Treia), statuând

la 26 August 2008 în cadrul unui complet formate din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier al Secției

,

Văzând cererea de mai sus depusă la 29 iulie 2004,

Văzând decizia de a examina conexat admisibilitatea și fondul cauzei (Articolul 29 § 3 din Convenție),

Văzând declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat, emite următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamanții, dl. Gavril Szasz, dl. Petru Szeremy și d-na Ilona Bauer, sunt cetățeni români care s-au născut în 1922, 1949 și 1947 respectiv și locuiesc în Cluj-Napoca, Satu Mare și Düsseldorf respectiv. Ei au fost reprezentați în fața Curții de d-na Mihaela Liliana Chiș, avocat cu sediul în Cluj-Napoca. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul acestuia, dl. Răzvan-Horațiu Radu.

Circumstanțele Cauzei

Faptele din cauză, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1950, bunurile imobiliare situate în Cluj-Napoca, pe străzile V. Fulicea nr. 6 și 13, și Memorandumului nr. 16, proprietatea părinților reclamanților, au fost confiscate de Stat în baza Decretului nr. 92/1950 cu privire naționalizare.

În 1996-1997, Statul a vândut chiriașilor cele șase apartamente care constituiau aceste bunuri imobiliare, conform Legii nr. 112/1995.

La 14 decembrie 1998 acțiunea reclamanților în recuperarea posesiei asupra bunurilor imobiliare a fost susținută de o hotărâre executorie care a admis că naționalizarea clădirilor fusese ilegală și a ordonat autorităților administrative să le restituie reclamanților.

În 2001-2002, în trei seturi procedurale diferite, reclamanții au cerut instanței să constate că vânzarea de către Stat a celor șase apartamente era nulă. Ei au considerat că, deoarece naționalizarea fusese ilegală, Statul nu era proprietarul de drept și ca urmare nu ar fi putut vinde legal nici o parte a bunurilor imobiliare.

La 30 ianuarie 2004, 4 și 9 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj, a respins prin hotărâri definitive cererile de anulare a contractelor de vânzare sub motiv că Statul respectase prevederile Legii nr.

112/1995 și chiriașii făcuseră achiziția de bună credință.

PLÂNGERI

Reclamanții s-au plâns în baza Articolului 6 din Convenție că soluțiile date în procedurile referitoare la anularea vânzării posesiunilor lor către terți fuseseră incorecte și că judecătorii nu fuseseră imparțiali.

Reclamanții au pretins o încălcare a Articolului 1 din Protocolul Nr. 1, reclamând că în ciuda recunoașterii dreptului de proprietate în favoarea lor, ei nu reușiseră să se bucure de posesiunile lor deoarece Statul le-a vândut unor terți, considerați de instanțe ca fiind de bună credință.

ÎN DREPT

La 18 iunie 2008 Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, Agent al Guvernului Român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că guvernul român se oferă să achite în mod gratuit 160

000 euro (o sută șaizeci de mii de euro) către dl. Gavril Szasz, dl. Petru Szeremy și d-na Ilona Bauer în vederea unei reglementări amiabile a cauzei care are drept origine Cererea sus menționată aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata de schimb practicată la data plății, și scutită de orice taxă eventual practicată. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții date conform articolului 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În absența acestei plăți în termenul menționat, Guvernul se angajează să achite, începând cu expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei procente. Această plată va reprezenta reglementarea definitivă a cauzei.

»

La 2 iunie 2008 Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților:

“Subsemnata Mihaela Liliana Chis, reprezentanta d-lui Gavril Szasz, d-lui Petru Szeremy și d-nei Ilona Bauer, iau notă că guvernul român est dispus să achite în solidar, în mod gratuit, suma de 160

000 euro (o sută șaizeci de mii de euro) către dl. Gavril Szasz, dl. Petru Szeremy și d-na Ilona Bauer, în vederea unei reglementări amiabile a cauzei ce are ca origine Cererea sus menționată aflată pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata de schimb practicată la data plății, și scutită de orice taxă eventual practicată. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții date conform articolului 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Începând cu expirarea termenului menționat și până la plata efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei procente.

Acceptăm această propunere și renunțăm la orice altă pretenție față de România legată de faptele aflate la originea cererii menționate. Declarăm cauza definitiv soluționată.

»

Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea apreciază că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și protocoalele la aceasta și nu întrevede de altfel nici un motiv de ordin public care să justifice continuarea examinării Cererii (articolul 37 § 1

in fine

din Convenție). Având în vedere cele de mai sus, se cuvine ca cererea să fie radiată de pe rol.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Hotărăște

să radieze Cererea de pe rol.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte