ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 431 C. proc. pen. a respins contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/252/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 204 din 04 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. x/252/2014, în temeiul art. 178 alin. (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 71 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 vechiul C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, au fost suspendate condiționat și executarea pedepselor accesorii, pe același termen de încercare.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen., în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. (5) al Legii nr. 76/2008.

A fost obligată persoana responsabilă civilmente SC X. SA la plata către partea civilă B. a sumei de 2.000 euro, echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 276 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a cheltuielilor de judecată a sumei de 10.845,52 lei reprezentând contravaloare expertize și onorariu avocațial.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.305 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 705 lei urmează a fi virată în contul I.M.L. Timișoara.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC X. SA București și partea civilă B.

Prin Decizia penală nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/252/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A., partea responsabilă civilmente SC X. SA București și partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 204 din 4 mai 2015 a Judecătoriei Lugoj.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.a fost obligat inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/252/2014 a formulat contestație în anulare condamnatul A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 426 lit. h) C. proc. pen., respectiv instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, când audierea era legal posibilă, art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., respectiv există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor a fost afectată.

Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art. 426 și urm. C. proc. pen., instanța de apel a constatat că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil.

Curtea a reținut că prin decizia contestată s-a soluționat apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronunțată de prima instanță, cale de atac în care au fost analizate apărările inculpatului care a beneficiat de asistență juridică calificată, având apărător ales, inclusiv aspecte legate de individualizarea judiciară a pedepsei, care face obiectul prezentei contestații în anulare.

În ce privește omisiunea instanței de fond de a proceda la audierea inculpatului conform art. 420 C. proc. pen., s-a observat că această obligație a fost îndeplinită de instanța de apel învestită cu soluționarea cauzei.

Faptul că inculpatul a fost întrebat dacă își menține declarațiile anterioare nu atrage nulitatea hotărârii instanței de apel, întrucât până la acel moment procesual, inculpatul a compărut în fața instanței de fond unde a avut posibilitatea de a da declarații, astfel că este firesc să fie întrebat dacă își menține poziția procesuală fără însă ca acest lucru să reprezinte o îngrădire a dreptului inculpatului de a relata instanței de fond modalitatea în care s-a comis fapta.

Cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor în privința interpretării și analizării probatoriului s-a apreciat că aceste motive nu se încadrează printre cazurile în care se poate exercita contestație în anulare.

De asemenea, s-a mai arătat că motivele ce țin de neconformitatea cuantumului pedepsei și modalitatea de individualizare a acesteia cu probele administrate și aspecte ce țin de recuperarea prejudiciului și recunoașterea comiterii faptelor de care este acuzat fac ca demersul său să fie inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea contestației în anulare și stabilirea unui termen în vederea judecării fondului acesteia.

În motivarea apelului, inculpatul a susținut, în esență, că instanța trebuia să se pronunțe prin sentință, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen. și nu prin decizie; judecarea admisibilității în principiu nu trebuia să aibă loc în ședință publică; instanța trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor prev. de art. 431 alin. (2), art. 426 lit. d) și h) C. proc. pen. din punct de vedere formal, să dispună admiterea în principiu și să fixeze termen pentru judecarea fondului contestației în anulare.

Examinând apelul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. "sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

Conform dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că prin Decizia penală nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/252/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A., partea responsabilă civilmente SC X. SA București și partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 204 din 4 mai 2015 a Judecătoriei Lugoj.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare inculpatul A., cale extraordinară de atac soluționată prin Decizia nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015.

Împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, inculpatul A. a declarat apel.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speță, se reține că inculpatul a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, prin care s-a soluționat contestația în anulare promovată împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a apelului, respectiv Decizia penală nr. 816/A din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara.

În acest context, față de împrejurarea că, pe calea contestației în anulare promovate, inculpatul a criticat o decizie penală pronunțată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare - atacată pe calea prezentului apel - este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dacă s-ar admite că împotriva deciziei pronunțate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare se poate promova o cale de atac ordinară, atunci s-ar eluda voința legiuitorului, ajungându-se ca prin exercitarea unei căi extraordinare să poată fi apoi atacate cu apel hotărâri pentru care legiuitorul nu a prevăzut această cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. l lit. a) teza ultimă C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 mai 2016.