CASE OF FARCAS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 30168/03

prezentată de Catița FARCAȘ și Florița FARCAȘ împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 9 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power, judecători,

și Stanley Naismith, grefier adjunct de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 13 august 2003,

Având în vedere decizia Curții de a se prevala de

art. 29 alin. 3

din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamantele, doamnele Catița Farcaș și Florița Farcaș, două surori, sunt cetățene românce născute în anul 1929 și respectiv în anul 1925 și locuiesc la Buteni. Guvernul român (

Guvernul

) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează.

În anul 1962, un bun imobiliar aparținând reclamantelor a fost naționalizat. Bunul era situat la Arad, Bd. Revoluției nr. 44 și era format din 14 apartamente și dintr-un teren în suprafață de 1.647 m². În urma reamenajării și renumerotării apartamentelor, bunul rezultat a fost compus din 29 de apartamente. Potrivit declarației Guvernului, din cele 29 de apartamente opt (nr. 22-29) au fost construite de către stat după naționalizarea bunului.

La data de 10 iulie 1996 reclamantele au solicitat Consiliului municipal restituirea bunului, dar nu au primit niciun răspuns.

Printr-o sentință din data de 27 martie 2000 Judecătoria Arad (

Judecătoria

) a admis acțiunea introdusă de reclamante împotriva Consiliului municipal, a constatat nelegalitatea naționalizării apartamentelor nr. 1, 14, 16, 23 și 25 și a dispus repunerea părților în situația anterioară naționalizării în privința mențiunilor făcute în registrele funciare. Această sentință a fost confirmată prin decizia definitivă din 13 iunie 2000 a Tribunalului Arad (

Tribunalul

).

Între timp reclamantele au aflat că apartamentul nr. 1, care era ocupat de o societate comercială în baza unui contract de închiriere încheiat cu statul, a fost vândut acesteia la data de 3 martie 2000 și că celelalte două vânzări ulterioare s-au încheiat la 31 martie și la 15 mai 2000 între această societate, pe de o parte și un terț care, la rândul său, a vândut apartamentul unei alte persoane. Acțiunea reclamantelor privind anularea celor trei contracte de vânzare privind apartamentul nr. 1 a fost respinsă prin decizia definitivă din data de 14 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara (

Curtea de Apel

) pe motiv că părțile contractante au fost de bună credință în momentul încheierii contractelor.

Reclamantele au aflat de asemenea că celelalte apartamente ale bunului au fost vândute de către stat între anii 1996-1999.

Prin decizia definitivă din 1 aprilie 2003 Curtea de Apel a respins acțiunea introdusă de reclamante împotriva cumpărătorilor apartamentelor nr. 2-13, 15 și 19 și privind anularea contractelor, pe motiv că din probele aflate la dosar nu reieșea că părțile contractante au fost de bună credință în momentul încheierii vânzărilor.

În schimb, prin decizia definitivă din data de 12 iunie 2003, Curtea de Apel a admis acțiunea reclamantelor și a anulat contractele de vânzare privind apartamentele nr. 20 și 21, reținând că cererea lor privind restituirea bunului nu a fost examinată în momentul încheierii contractelor și că, prin urmare, nu erau întrunite condițiile care făceau posibilă vânzarea apartamentelor. Reclamantele precizează că aceste două apartamente precum și apartamentele nr. 14 și 16 le-au fost restituite.

În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantele au formulat cereri administrative la Primărie în vederea retrocedării apartamentelor care compun bunul respectiv. Până în prezent aceste cereri nu au fost examinate.

PLÂNGERI

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantele se plâng de o atingere adusă dreptului lor la respectarea bunurilor lor datorită vânzării de către stat a apartamentelor ce compun bunul lor și datorită refuzului instanțelor naționale de a anula contractele de vânzare.

ÎN DREPT

La data de 29 iulie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească doamnelor Catița Farcaș și Florița Farcaș, împreună, cu titlu gratuit, suma de 310.400 euro (trei sute zece mii patru sute euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile, se va tranforma în lei românești

la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.

»

La data de 6 mai 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă:

«

Subsemnatele, Catița Farcaș și Florița Farcaș, constatăm că Guvernul român este dispus să ne plătească, împreună, cu titlu gratuit, suma de 310.400 euro (trei sute zece mii patru sute euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi toate prejudiciile, se va tranforma în lei românești

la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Acceptăm această propunere și renunțăm de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declarăm cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție). În consecință, se scoate cauza de pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Jusep Casadevall,

președinte

Stanley Naismith,

grefier adjunct