ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 203/2017.

Prin Sentința nr. 3146 din 13 septembrie 2018, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Cluj.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, al cărei sediu este în Cluj și nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.

Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, prin Sentința nr. 8381 din 6 decembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul. În temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

S-a reținut, în esență, față de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că instanța inițial învestită și-a analizat competența la primul termen de judecată, stabilind că este competentă general, material și teritorial să o soluționeze.

S-a constatat, totodată, că nu prezintă relevanță dacă debitorul din titlul executoriu are sau nu personalitate juridică, câtă vreme în cadrul contestației la executare nu se pot aduce modificări în ceea ce privește cadrul procesual din litigiul care a generat titlul executoriu.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația la executare formulată de Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 203/2017.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În speță, procedând la verificarea competenței, instanța inițial învestită, respectiv Judecătoria Satu Mare și-a reținut la termenul din 5 aprilie 2018, prin încheierea pronunțată la acea dată, față de prevederile art. 131 C. proc. civ., competența generală, materială și teritorială de judecată în cauză, prin raportare la art. 714 coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, Judecătoria Satu Mare nu mai putea reveni asupra celor stabilite la termenul din 5 aprilie 2018, dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii pronunțate.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., instanța este legată de încheierile interlocutorii, ceea ce presupune că, în cazul dat, instanța nu mai putea reveni asupra aspectului prin care s-a stabilit competența soluționării cauzei.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 5 aprilie 2018, Judecătoria Satu Mare a devenit instanța competentă teritorial să judece actuala pricină, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va fi determinată competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.